Eu. Și atât.
De moarte nu mi-e frică. Nu mi-a fost niciodată. Probabil și pentru că am privit-o-n ochi de câteva ori. Probabil și pentru că-s inconștientă. Însă mi-e frică, sînt îngrozită de-a dreptul de durere. De chin și suferință. De amar și caznă. De murit nu-i mare scofală, într-o clipă te-ai dus. Dar să te chinui, să […]
Citeşte mai mult
Ieri m-am „inervat cu nervii” și m-am hotărît să mă auto-bine-dispun. Așa că, în ciuda vremii, pe ploaia aia rece și pe vînt, ne-am dus la alergat. Nu pot să vă spun cît a fost de bine, de eliberator, de fain!!! (tri semne de exclamare cred c-ajung, nu? No, hai că le-am mai și accentuat) […]
Citeşte mai multÎn ultimele săptămâni (ce deja mi se par o eternitate!) răpăitul ploii pe acoperiș mi-a încercat fiecare nerv, vuietul vântului m-a scos din minți (chiar și noaptea, cu perna pe cap tot m-a bântuit, alături de rafalele de ploaie ce șiroiau pe geam), frigul umed mi-a cam pătruns în suflet și în oase și mi-a […]
Citeşte mai mult
N-am văzut gram de zăpadă toată iarna și azi-dimineață, surpriză! A nins! La voi cum e? Am citit pe ici, pe colo, că e primăvară. Așa am crezut și eu, până mai-nainte. Acum îmi arunc ochii pe geam și mă ia cu fiori. Nici nu-mi vine să mai ies din casă! După ce că de […]
Citeşte mai multYeee! Sunteți cei mai tari cititori! Vă mulțumesc și vă țuc de nu vă vedeți! Și câștigătorii sunt…
Citeşte mai mult
Poți să iubești până nu mai știi de tine, poți să arzi complet de drag și dor, poți să te tăvălești ca peștele pe uscat, poți face tumbe și vărsa lacrimi amare până inunzi deșertul, că-i tot degeaba. Când iubirii tale nu i se răspunde iar sentimentele nu-ți sunt împărtășite, te păcălești singur, te risipești; […]
Citeşte mai multTătă tărășenia asta cu virusu’ pluii începe să semene cu scenariul unui film de groază. Panică, rafturi golite, făcut provizii, măști, carantine, etc. E groasă, dar parcă nu atât de groasă pe cât se vrea să ne facă să credem. Ok, e de avut de grijă, de spălat mînuțele mai des, de evitat locurile aglomerate, […]
Citeşte mai multCând nu ajungi la struguri, normal că brusc devin necopți. 😉 Răutatea, dar mai ales invidia, or să ne pună capac. Nu alte metehne ci astea două-s (după mine) cele mai păcătoase și mai greu de dus. Eh, fiecare duce ceea ce-și așterne și primește la final (cum am mai scris io odată) fix ce-a […]
Citeşte mai mult
Inițial publicat pe Aura B. Lupu:
? Am moștenit iubirea pentru flori de la mama. De când mă știu, curtea noastră din Cuzdrioara, de primăvara până toamna târziu, e plină de flori. Iubeam să mă trezesc dimineața, să deschid larg ferestrele și să simt parfumul liliacului, al lăcrimioarelor și-al zambilelor înflorite în grădinuța din…
Inițial publicat pe Aura B. Lupu:
De parcă un cuțit mi s-ar răsuci în inimă. De parcă un fier înroșit în foc mi-ar răscoli măruntaiele. De parcă mi s-ar presăra sare pe-o rană deschisă. Și toate astea simțite de-odată și-amplificate de-o mie de ori. Și-aș urla până mi-aș pierde vocea. Aș sparge ceva, aș…
Azi nu-i o zi prea grozavă. N-am dormit bine și cât am dormit am visat tot felul de chestii, știți cum sunt visele alea după care te trezești mai obosit decât te-ai culcat, nu? No, așa și io, zici c-am tras în jug toată noaptea în loc să dorm. Ce-i drept m-a și mâncat oareunde […]
Citeşte mai mult
Baruch Spinoza a fost un renumit filosof evreu-olandez de origine sefardă, cu strămoși de proveniență portugheză, care a trăit în secolul secolul al XVII-lea. Încă de atunci el ne-a spus unde să-l cautam pe Dumnezeu. Încăpățânați, l-am cautat peste tot, doar acolo unde era, nu. Măcar de-acum să-l ascultăm… „Dumnezeu”, după Spinoza. „Încetează […]
Citeşte mai multInițial publicat pe Aura B. Lupu:
În casa mea sunt termite. 🙂 Termină tot. N-apuc să fac ceva de mâncare, c-a și dispărut. Lucrează mai ales noaptea, după 12. Găsesc urme dimineața când mă trezesc: firimituri, tacâmuri în chiuvetă și oale goale. Termitele astea ale mele se-ascund destul de bine-n timpul zilei, da’ știu…
Cei care v-ați pierdut simțul umorului, căutați-l. S-ar putea să fie singurul care să vă scape de constipație și care să vă facă viața mai ușoară. (prea) Serioși, bățoși și aroganți, s-ar putea să vă căptușiți și c-un pui de ulcer, roade rău acreala, aciditatea(adică răutatea) la stomac. Mai lăsați-o naibii de perfecțiune și râdeți […]
Citeşte mai multBună ziua, stimată doamnă. Mulțumesc pentru accept. Bună ziua, stimate domn! Cu drag (Cred, adaug io, în gând). Pot să vă inoportunez cu o întrebare?(No, ia vezi, poți? Uimește-mă!) Ăăă, da. Sunteți singură?(Of, Gijuz-Craist! altu’ din ăla, serios amu, numa’ de ăștia-mi scoți în cale, pardon, în mesănger, Doamne? Pe bune?) Nu, scrie la statut: […]
Citeşte mai multSuntem specialiști, fără îndoială. Știm tot, da’ tot, despre tot: cum ar trebui oricine altcineva să-și trăiască viața – în afară de noi! – , ce-ar trebui să facă și mai ales cum. Și devenim de-a dreptul experți în a arăta tuturor celorlalți unde și cât de tare au greșit, exclamând cu superioritate: „Eu? În […]
Citeşte mai mult
Când am ieșit ieri de la poștă, după ce v-am trimis cărțile, cerul m-a întâmpinat albastru, cu nori pufoși și soare strălucind. Am zâmbit instantaneu. Eram pur și simplu fericită. Cum să nu fii? E atâta frumusețe câteodată, încât ai impresia că nu o poți cuprinde pe toată în privirea ta. Și-atunci scoți telefonul (că […]
Citeşte mai mult
Că ieri a fost și paișpe și ziua iubirii n-a avut (prea mare) importanță. A fost o zi perfectă. Mi-am luat bicicleta, aparatul foto și-am plecat. Oricât de mult mi-ar plăcea socializatul, contactul cu oamenii, statul de vorbă și interacțiunea, cel mai bine mă simt în natură, singură, doar io cu bidiviul meu năzdravăn, cu […]
Citeşte mai mult
Da, da, văd că noua modă-i să facem mișto de „Valentine’s Day”, să râdem de cei care-și declară iubirile pe net, să luăm în derâdere iubirile afișate și să facem glume pe seama „fraierilor” care cred în așa ceva. Când de fapt toți tânjim s-avem pe cineva care să ne iubească și pe care să-l […]
Citeşte mai multInițial publicat pe Aura B. Lupu:
Hm, încep să-mi recapăt speranța. Am deschis facebucu’ și n-am fost înghițită – ca-n ceilalți ani – de avalanșa de inimioare și urări trase la xerox, nici divele văd că nu mai afișează ostentativ inelușele și poșetuțele (de firmă, da? 😜) pe care le-au primit în dar de…
Aura B. Lupu: Călătorii neașteptate
Citeşte mai mult
Articolul https://aurablupu.com/2018/06/09/firesc/ a fost inspirat din realitate, știți că nu scriu povești din ceea ce nu am trăit. Astea-s iubirile adevărate, când ajungi la 80 de ani și, de pe-un pat de spital, îți mângâi partenerul cu-atâta duioșie și dragoste că nu mai e nevoie de nicio altă dovadă, nici de declarații pline de emfază […]
Citeşte mai mult
De când am ajuns acasă numa’ „Doamne-s mulțam!” zic, și „Ioooi, ce bine-i acasă!”. Încă-i furtună, încă bate vântul foarte tare iar io-s super recunoscătoare c-am aterizat ieri cu bine. Deși îmi place să zbor, știți voi, am scris deja despre asta, https://aurablupu.com/2018/11/01/efectul-gloria/ https://aurablupu.com/2019/04/17/peripetii-cu-avionul/ ieri recunosc c-a fost prima oara când m-a luat cu fiori […]
Citeşte mai multAm încheiat două zile foarte intense, a fost o experiență deosebită, Edith știe ce face și mai ales cum s-o facă. Detalii nu pot vă dau prea multe, dacă vreți să aflați ce și cum, e musai să participați la atelierele ei, astfel de experiențe nu pot fi descrise, e nevoie să fie trăite, pe […]
Citeşte mai mult
Am venit în România pentru câteva zile. Nu-s în concediu, e o călătorie în care-ncerc să îmbin utilu’ cu plăcutu’ și care, de la bun început, a cam fost cu peripeții. E prima oară când vin în luna februarie, venim de obicei doar vara și-atunci e alfel, parcă. Mai prietenos, mai vesel și mai cald. […]
Citeşte mai mult
AZI, duminică 2 februarie 2020 este o zi rară, una care se întâmplă o dată la o mie de ani. Indiferent de formatul datei, citită de la stânga la dreapta și de la dreapta la stânga, este același lucru. Următoarea dată exact la fel este peste 1000 de ani: 03.03.3030. Aceste date poartă numele de […]
Citeşte mai mult
Se zice că oamenii fericiți au memorie scurtă și multe amintiri. Io clar mă încadrez perfect. Când umblu la cutiuța cu amintiri, (știți voi, „amintirile” pe care Facebook-ul ni le arată-n fiecare zi) mă bucur ca și un copil ce tocmai și-a găsit vreo jucărie preferată, într-un pod uitat și prăfuit. Uit repede, memoria mea […]
Citeşte mai mult
Aura B. Lupu 