Eu. Și atât.
Când îți dorești ceva din adâncul sufletului tău și se-mplinește, ai o senzație de plutire, de neverosimil. Te zgâiești ca tuta pe pereți, te ciupești, te uiți iar la pereți… Senzația de ireal durează un timp, accentuată fiind și de simptome fizice: ești amețită (bine, cam ești de felul tău, acum însă mai tare ca […]
Citeşte mai mult
După o supărare mare, vine-o bucurie ȘI mai mare! Oameni buni, dragi și de-omenie, cartea „Trăirile Aurei 2” a ieșit de sub tipar! Puteți s-o comandați de pe site-ul editurii Libris, o găsiți și-n Librăria Șt. O. Iosif (din centrul Brașovului). Vă mulțumesc și vă țuc cu drag pe toți! Cu drag și cu nespus […]
Citeşte mai mult
De fiecare dată când viața mă-ncearcă la greu, închid ochii, inspir adânc și… plec. Evadez. Măcar pentru câteva clipe sunt departe. De probleme și de griji, de gânduri și de supărări. Aud valurile, simt briza mării și aerul sărat, nisipul fierbinte sub tălpi și mă liniștesc. Câteodată suficient de mult și de bine încât să […]
Citeşte mai multDintr-o viață plină de lipsuri dar goală de nefericire. De parcă lipsurile materiale erau compensate de preaplinul inimilor, ce debordau de fericire. Amețită de-atâta fericire, pluteam. Eram în sfârșit împreună. Ce conta munca grea, orele multe și banii puțini? Conta că la sfârșitul zilei adormeam în brațele lui. Ce conta că dormeam pe-o saltea gonflabilă […]
Citeşte mai mult
Futu-i mama lui de dor! Mai lasă-mă bre în pace, ia mai du-te și pe la alții, că pe mine m-ai încercat destul! Zilele astea atâta mi-ai fugărit creierii, de m-ai căpiat! Edi-n sus, Edi-n jos, zi și noapte mă faci să mă tooot gândesc la el! Da, știu, câine ca și el n-o să […]
Citeşte mai multNu știu unde am citit întrebarea „Cum ești când nu te vede nimeni?” și știu că, pe lângă faptul că întrebarea mi s-a părut complet inutilă și debilă, 🤪 am răspuns totuși, zâmbind(debil): fix-fixuc cum îs și când mă vede tătă lumea! Adică cum să fii altfel, că io nu pricep? Ești într-un fel când […]
Citeşte mai mult
Azi, 23/01/2020, este ziua scrisului de mână. Poate părea ceva banal, nu-i așa? Dar când n-o faci decât o dată-n paști, îți cam pierzi îndemânarea. De când am început să scriu pe blog, adică din taste, mi-am dat seama, când plecam cu bicicleta brambura, pe coclauri, că nu pot lua laptopul cu mine, când mă […]
Citeşte mai mult
Știți oboseala aia plăcută, când simți în fiecare mușchi o durere surdă, dar (tot) plăcută? Am atins azi, la nici o lună de alergat, limita celor 10 ture de teren, cât alergam în perioada mea de glorie, ca să zic așa. Am început iar cu mare greu, îți ieși repede din formă, crezi că dacă […]
Citeşte mai multIeri m-am îndrăgostit. Pe loc și iremediabil, inima – și mințile! – mi-au fost furate de-un charmeur, un Don Juan foarte priceput și de-a dreptul fermecător! Tactica lui a fost încă de la început deloc subtilă, un salut elegant și hotărât, apoi o pironire cu ochii îndrăzneți și scăpărători, o-ncurajare și-o exclamație admirativă, păstrând pentru […]
Citeşte mai mult
Da, așa-i, prefer să fiu prostuță, adică tutulucă și văzduhistă, să cred în basme și-n povești, să cred în iubire și-n miracole, să cred că viața asta-i tare faină și că merită să o trăiești din plin. Da, prefer să cred în suflete pereche, în iubiri fără sfârșit, da, prefer să-i spun „Sorele meu!” și […]
Citeşte mai multbillie eilish – everything i wanted
Citeşte mai multÎndârjirea cu care se agață unii de-o relație în care nu mai există demult dragoste și înțelegere, în care respectul reciproc și grija unul față de celalalt sunt practic inexistente, în care injuriile și jignirile curg iar certurile se țin lanț, apare întrebarea: cui folosește? Cui folosește să-ți calci pe inimă și suflet și să […]
Citeşte mai multMăi, măi, ce ne mai ne mai place să ne dăm victime, vulnerabile și neînțelese, văd că-i una dintre măștile preferate. La articolul de ieri, cu cerutul ajutorului și arătatul supărării, multe comentarii m-au dezamăgit. Că mai bine se plânge-n pernă și nu se arată nimănui suferința, că de ce să-ți afișezi supărarea și să-ți […]
Citeşte mai mult
Ești supărat? Spune-o! Vrei ajutor? Cere-l! Te nemulțumește ceva? Arat-o! Nu mai jucați teatru prefăcându-vă că totul este minunat și extraordinar, nu mai răspundeți la întrebarea „Ce faci?”, c-un „Bine!” scurt și mincinos, nu mai lipiți zâmbete false pe chip și nu mai afișați o fericire pe care n-o simțiți. Vrând să arătăm lumii că […]
Citeşte mai multÎn bucătăria mea miroase-a rai… Cînd aud de baby carot, stridii și fondu, mă ia cu capu’! Figuri și fițe, pretenții și aere! Mvai, adooor scampiile, fructele de mare și andivele! Broccoli si sparanghelu’, conopi(z)da si fructu’ dragonului, frunzulița de rucola și roșioarele alea mici-micuțe, ca-n cîntecu’ ăla de succes, ce-l lălăiam prin liceu, Cheri […]
Citeşte mai multInițial publicat pe Aura B. Lupu:
Mi-am regăsit locurile dragi c-o satisfacție, o mulțumire și-o bucurie fără margini. Flori, fluturi, căprioare, păsări și iepuri, liniștea și tihna le-am găsit pe toate la locul lor. Balta-i tot acolo, la fel de fain oglindește cerul. Soarele apune la fel de frumos. Mulțumesc Doamne că m-ai adus,…
Cică ochii sunt oglinda sufletului. Unde oare citise tâmpenia asta? Să te încrezi în ceea ce simți. Altă prostie! Instinctul nu te înșală niciodată. Pe naiba! Datorita instinctului își luase la revedere de la 1000 de euro, proasta naibii! Când n-o să mai trăiască după cărți? Când o să coboare cu picioarele pe pământ? Văzduhistă […]
Citeşte mai mult
N-am putut rata un moment atât de important, așa că am ieșit afară, cu aparatul de gât, vânând eclipsa de Lună Plină în Rac. Ca o adevărată regină a nopții, ce știe cocheta, flirta și chicoti, nu s-a lăsat prinsă ușor, s-a tot ascuns după nori, când credeam c-am înhățat-o-n cadru, dispărea. Mi s-a dezvăluit […]
Citeşte mai multPentru noi cititul era evadarea din cenușiu, din cotidian. N-aveam decât asta: cititul și joaca pe uliță. Ce telefoane, internet, televizor, abonament la Netflix și urmărit seriale HBO? Citeam tot ce ne pica în mână, de multe ori pe ascuns, cu lanterna sub plapumă, să nu ne prindă ai noștri că citeam ce nu era […]
Citeşte mai multEste câte-o zi, ca și cea de azi, în care-mi ninge și-mi plouă. Și, bineînțeles că de fiecare dată, există și-un „declanșator”. Azi a fost o tanti. O pacientă nouă. La prima vedere, demnă de toată mila și compasiunea. La a doua… ioi și vai! Am fost avertizate că-i genul care dacă zici că peretele-i […]
Citeşte mai multMă surprind neplăcut (asta ca să nu scriu că mă enervează!) lamentările și plângerile astea de milă, că-i ianuarie, c-au trecut sărbătorile, că vai ce bine-ar fi să ne trezim direct prin martie😨, că pușculițele-s goale, că trebuie să ne-apucam de diete, că-i musai să ne-ntoarcem la muncă etc. Ba nu, io nu mă plâng, […]
Citeşte mai multCând am scris articolul ăsta: https://aurablupu.com/2019/07/25/40-de-grade-n-belgia/ știam că-i bai. Acum, cu incendiul din Australia, cu uraganele, alunecările de teren, inundațiile și toate catastrofele care mătură Pământul, de la un capăt la altul, știm cu toții. 😦 Pământul bietu’ nu (ne)mai poate răbda. Vedem filme fantastice, cu extratereștrii care vor să invadeze Terra ca s-o secătuiască […]
Citeşte mai multȘtiați că există o zi a răspântiilor și a alegerilor și ea este chiar azi, 3 ianuarie? Compitalia era o veche sărbătoare romană ținută în onoarea zeițăților răspântiilor, cărora li se lăsau ofrande oriunde se întâlneau două drumuri. (am aflat asta de pe Catchy) Dacă azi tot e o zi a răspântiilor și a alegerilor, […]
Citeşte mai mult
Inițial publicat pe Aura B. Lupu:
Cât bine poate face unei relații câte-o ceartă din aia zdravănă! Când dai afară tot ce-ai strâns și ce n-ai spus, toate frustrările și nemulțumirile adunate. Când spui ce te doare și ce nu-ți place, ce te deranjează și ce te enervează. Indiferent cât de mult v-ați iubi…
Nu știu când mai prind io ocazia asta rară, (doi dintr-o lovitură 😁🤪😂, că zici că nu-s copiii lu’ mă-sa, așe de greu îi prind la tras în chip!), așa că musai să profit, cât pot, de ea. Una bucată ficior, ferchezuit și pregătit să petreacă. A doua bucată de ficior nealcoș, tot pregătit de […]
Citeşte mai mult
Primul revelion petrecut altfel. E prima dată când trecerea dintre ani nu ne-a prins acasă. Întotdeauna am stat acăsucă, în jurul mesei, alături de familie și prieteni, ieșind în stradă la miezul nopții și ciocnind cu vecinii un pahar de șampanie, pupându-ne și urându-ne reciproc „La mulți ani!”. Dar acum am simțit nevoia să fac […]
Citeşte mai mult
Aura B. Lupu 