Azi (și nu numai!) e liber la dat. 
Gândiți-vă în felul ăsta: ceea ce-mi doresc mie, să dau la alții. Și-o să vedeți că universul ne va întoarce orice-am dăruit. Iar dar poate fi orice: și-un gând bun, și-o vorbă blândă, și-o încurajare… Orice. 
Am avut dintotdeauna credința nerestrămutată că Dumnezeu le rânduiește pe toate și că are întotdeauna grijă de noi. N-am căzut pradă deznădejdii niciodată. Chiar și când aveam motive întemeiate să fiu disperată, n-am fost.
Când n-aveam bani de pâine și numărăm fiecare leu, când rămâneam în urmă cu plata facturilor și nu știam dacă o să am bani să cumpăr ghete noi pentru băieți, când luam bani cu împrumut și nu știam cum o să mă descurc de la o chenzină la alta, un gând mă însoțea permanent: o să fie bine, o da Dumnezeu! Și-a dat de fiecare dată! Dar nici nu ezitam vreo clipă ca din puținul meu, să dau și să împart cu alții. Nu m-am considerat niciodată prea săracă încât să nu am de unde da. Nici chibzuită nu pot zice c-am fost… Dar îmi imaginam bucuria celor care primeau… și devenea bucuria mea.
Ce-am dat, am dat din suflet și cu inima deschisă, fără să regret și fără să stau pe gânduri, fără să chibzuiesc.
Azi (și nu numai!) e liber la dat.
Fiți ajutoarele lui Moș Nicolae.
Sunt mulți copii care nu au ghetuțe noi…
Sunt mulți oameni singuri care au nevoie de-o vorbă bună…
Sunt multe persoane care tânjesc după o îmbrățișare, o încurajare…