Ger

Primul îngheț. -5 grade în câmp se simt de două ori mai tare, cam vreo -10. Lacrimile îmi curg fără să vreau, opresc de câteva ori să mi le șterg și să-mi suflu nasul. Bicicleta hârșâie și scârțâie din toate încheieturile, îndărătnică și ea, protestând parcă la gerul năprasnic. Nu întâlnesc pe nimeni, cine-i nebun să umble pe frigul ăsta pe bicicletă, în afară de mine? Așa-ți trebuie, Auruc, dacă n-ai învățat să șofezi, rabdă amu! Râd singură. Mișcarea îmi face bine. Măcar nu mai plouă iar noroiul s-a strâns, drumul e uscat ca-n palmă. Aerul e tare, respir sacadat, la fiecare rafală ce mă izbește-n față îmi dau seama că-mi țin respirația. Obosesc. Dar ce oboseală plăcută! Uit de durere. Pedalând, mă simt ca și cum aș fugi departe, în lume. După o vreme durerea dispare. Mulțumesc în gând, e tot mai des insuportabilă. De parcă aș pune sare pe-o rană deschisă. Mă forțez. Îmi depășesc limite. Nu escaladez niciun munte. Nu cuceresc nicio culme. Doar pe cele din minte. Mă simt singură pe pământ. Și asta nu mă sperie. Mă tem, totuși. Că nu mă mai sperie nimic. Că am devenit insensibilă. Simt ceva pe obraz. A, da, lăcrimez. E bine. Înseamnă că n-am împietrit chiar de tot. Și asta e bine.

Sunt -5 grade. Dar în câmp se simt de două ori mai tare. Cam -10.

Cu drag și cu iubire,

08/01/2024

P.S. Pentru cei care au înțeles că mă văicăresc la -5 grade, să știți că îmi place și iarna, și zăpadă. Parol!

Săptămâna albă

E iarnă, iarnă adevărată

Prima zăpadă

Ninge!

Îngheț

Ninge!

Alb

Fericire

Vezi statistici şi reclame

Promovează postarea

Toate reacţiile:

334Cristina Amari, Diana Mihăescu Psiholog&Coach şi alţi 332

Dorințe și nostalgii

Încă mă bucur de luminițe. Cât de curând o să-ncep despodobirea casei și-a bradului, n-o să mint, asta mă întristează mereu. Sunt o nostalgică, uneori nici eu nu știu după ce tânjesc, dar musai să am un regret în suflet. Instabilă emoțional, ce mai. Rac autentic, nu? Știu însă că-i trecător, la fel cum este de fapt totul în viață și, la fel ca același Rac încăpățânat, odată trecut regretul, merg înainte cu îndărătnicie. Știu clar ce am de făcut, îmi stabilesc obiective și-și setez intenții. Simplu. Pe hârtie. Cu practica ce-i mai dificil, o țârucă doar. De la anul ăsta vreau multe. Alt roman publicat, întâlniri cu cititorii, lansări de carte și călătorii sunt doar câteva din dorințele mele. A, da, și să nu mai am regrete.

Voi, ce vă doriți de la acest an?

Cu drag și cu iubire

06/01/2023

Inundații și Bobotează

Vremea îngrozitoare abia ce te lasă să ieși din casă. Inundații peste tot, furtuni. În ianuarie să fie tunete și trăsnete, n-am mai văzut. Oamenii pun peste tot saci cu nisip, sperând să oprească șuvoiul să le intre în case. Noi scoatem apa cu găleata din beci, curge întruna. Și răpăitul ăsta neîncetat al ploii pe acoperiș te înnebunește, te obosește, te agasează. Apa băltește peste tot, nu mai găsești niciun petic uscat. În câmp nu vezi decât noroi și apă. Drumul șerpuiește insidios printre bălți, inevitabil mă stropesc din cap până-n picioare, chiar dacă am o bicicletă nu tocmai ușoară – și nici io nu-s vreo pană –, de câteva ori am simțit cum vântul mă împinge furios dintr-o parte, deviindu-mă de pe potecă. Nici prin pădure nu-i mai bine, copacii descărnați de frunze sunt triști, amărâți, abătuți, cu crengile goale, negre și ude. Capela doar ce-i mai primitoare, deși nici acolo nu-i cald defel, atât doar că nu bate vântul, e uscat și e liniște. Găsesc puterea să zâmbesc. Oare de unde?

Cu drag și cu iubire,

04/01/2024

Cumpănă

De vreo 17 ani, seara de anul nou m-a prins pe gătit, pregătit, dușat, aranjat, puțulit etc. Mereu am fost pe ritm alert, cu masa încărcată cu felurile tradiționale pregătite de mâinile mele, cu statul obligatoriu până după miezul nopții, înțolită, parfumată, cu bani îndesați prin locuri nu tocmai aerisite, chiloței roșii, pocnitori, lumini, zgomot, ce mai, tot tacâmul adecvat primirii noului an, cu surle și trâmbițe și toate superstițiile îndeplinite, ca să fie un an bun și fain și minunat. E primul an care m-a găsit în halat pufos, cald, pe care l-am îmbrăcat după un duș temeinic, întinsă pe canapea, uitându-mă la televizor, cu Max în brațe, calmă și liniștită, ușor tristă, ușor fericită. Fără tam-tam. Fără masă încărcată. Fără șampanie, pocnitori, fără superstiții, fără ritualuri. Doar c-o rugăciune spusă în gând. N-am mâncat nici 12 boabe de struguri, n-am avut nici roșu, nici bani, nici papuci cu toc, nici măcar cu ruj sau parfum nu m-am dat. Pentru prima dată în atâția ani nu m-a interesat nimic din toate astea. Am plâns. Mi-am șters lacrimile și-am râs apoi. V-ați imaginat vreodată cum ar fi senzația de cădere printr-un nor? Pufos, moale, te afunzi prin el, ești învăluit de pace și liniste, în timp ce corpul plutește, ușor ca un fulg, scăpat de toate durerile, de toate greutățile. Asta am simțit eu, la cumpăna dintre ani. O senzație uluitoare, lipsită complet de frică. De predare în mâinile LUI. Fără să mai încerc în vreun fel să forțez norocul, să-mi îmbunătățesc soarta. El știe mai bine. Facă-se voia Ta, Doamne.

Amin.

Cu drag și cu iubire,

02/01/2024

La mulți ani!

Mereu v-am scris ceva pe 31 decembrie și nu vreau să mă dezmint. Știți deja că nu-mi place să mă grăbesc și să vă fac urări prea devreme. Și știți că-mi displac mesajele copiate, standardizate, că prefer un simplu „La mulți ani!” scris de mânuța voastră, în locul unui mesaj pompos, cu urări înfoiate, luat de pe net. Și asta vă doresc pentru 2024: să fiți sinceri și autentici, simpli și direcți. Să nu vă mai luați după grămadă, să simplificați lucrurile și să vă ușurați viața, prin simplitatea ei. Să nu vă mai complicați în încercarea de-a părea cumva, ci doar să fiți. Buni, în primul rând. C-apoi restul vine de la sine. Să fiți veseli. Chiar în cel mai întunecat moment, să vă păstrați un strop de zâmbet, o picătură de râs. Să fiți sinceri. Dureroși de sinceri cu toată lumea și, chiar dacă uneori e atât de greu, cu voi, în primul rând. Să fiți corecți, integri, cumpătați și plini de compasiune. Să fiți dornici de învățare și deschiși pentru schimbări. Să fiți curajoși, dârji, iubitori, blânzi, tandri… Să fiți așa cum simțiți voi că sunteți adevărați. Și să iubiți nebunește, să iubiți fără măsură, să iubiți peste limite. Ce? Simplu: lumea, viața și oamenii.

Vă mulțumesc că mi-ați fost alături în 2023. Vă iubesc!

La mulți ani!

Cu drag și cu iubire,

31.12.2023

NU. Stop.

Plouă. Iese soarele. Plouă. Iese soarele. Și asta de câteva ori pe zi. Cam asta-i vremea în Belgia, într-una din ultimele zile din an. Dar asta nu ne-a împiedicat să facem mișcare. Sarmalele, salata de „buf” (cum o numeau băieții) și ouăle umplute + prăjiturile, trebuie procesate corespunzător, nu? Nu m-am abținut de la nimic, recunosc. Da, știu, se presupune să ne călcăm în picioare prin magazine, să cumpărăm mâncare, provizii, să mergem la aranjat părul, făcut unghiuțe, să facem curat, pregătiri intense de Revelion. Dar n-am nicio tragere de inimă s-o fac. Vreau să fac altceva. Altfel. Vreau doar să mă simt bine. Fără să exagerez, fără mustrări de conștiință și fără să mă cert c-o fac. Vine o vreme când o mai dai naibii de conveniență, de siluetă și te bucuri de orice. De-un gust, de o aromă. De-o purtare neobișnuită, ieșită din tipare. Când nu-ți mai refuzi ceva dulce pentru că „se pune”. Și ce? Cât timp mă simt bine, când nu depășesc măsura și corpul mi-o cere, îl satisfac. În loc să fac pregătiri intense pentru Anul Nou, doar pentru că așa se face, vreau să mă plimb și să mă uit la căprioare și la curcubeu. Ce contează ce am pe masă, dacă sufletul mi-e gol? Anul ăsta am trecut peste multe momente dificile și poate asta-i una dintre lecții: să înfrunt durerea făcând altceva. Altfel. Corpul, bietul, a îndurat destule. Sufletul și inima la fel; ba chiar mai mult decât au putut duce. Și-atunci, de ce să-mi refuz ceva, orice îmi aduce alinare și puțină bucurie? Nu mai am niciun chef s-o fac. Și nici să spun da, doar pentru că asta-i regula, ăsta-i trendul, când de fapt vreau să zic nu.

Da, cred că asta-i lecția cea mai importantă din 2023, am învățat să spun NU. Și stop. E timpul destul. Dar doar când învățăm să-l prețuim.

Cu drag și cu iubire,

30/12/2023

Cărțile mele le găsiți aici
https://www.sionoeditura.com/product/eu-si-atat/
https://www.sionoeditura.com/…/traieste-iubeste-si-taci/
și aici
https://www.libris.ro/librarie-online?fsv_77564=Aura+B.+Lupu
și-n următoarele librării:
Eminescu- București
Gaudeamus- Cluj
La două bufnițe – Timișoara
Junimea & Casa Cărții – Iași
Elstar – Câmpina
Șt O Iosif – Brașov & Libris
Prăvălia cu cărți – Constanța
Aida – Drobeta-Turnu Severin
și alte librării independente din țară.
PLUS rețelele naționale:
Alexandria
Cărturești
Humanitas
CLB – București

Acum și în format electronic.

Mulțumesc!
Copyright ©2017-2023 Aura B. Lupu

Cu drag

Când oamenii îmi lasă un gust amar, când mă atacă și simt că energia lor negativă mă învăluie, plec. Știu unde pot să mă scutur de ea. Știu unde-mi (re)găsesc liniștea și gustul dulce. Mirosul curat. Scap de colcăiala grețoasă a muritorilor, care încă nu s-au deșteptat de cap. Am fost și eu acolo, când nu acceptam alt punct de vedere, când mă credeam deșteaptă și atotcunoscătoare. Mi-a trecut. Cu cât am învățat mai multe, cu-atât am înțeles cât de puține știu, de fapt. Am admirat căprioara de la o azvârlitură de băț, care m-a privit cu ochii blânzi și n-a fugit. Am privit apusul și sclipirea soarelui printre crengi. Și l-am prins sub pleope. Am cuprins verdele crud, l-am inspirat adânc, cu nesaț, și m-am curățat de toate răutățile. Am lăsat în urmă vorbele urâte, gândurile rele și m-am întors acasă cu bucurie, cu frumusețe și cu drag. Totuși, cu drag. De oameni. Și de lume. Iar.

Cu drag și cu iubire,

26//12/2023

Balsam

Tihnă. Liniște. Și pace. Aseară, după trebăluit prin bucătărie, cu pregătit una, alta, am simțit că-i musai să ies. Să mă aerisesc, să scap de îmbâcseala mirosurilor amestecate, dar mai ales de cea a gândurilor. Și-am plecat. Știți cum e când te prinde soarele prea tare și te ustură pielicica? Ai o senzație de disconfort și durere, când nu suporți nici cămașa pe tine, totul te irită și orice te deranjează. Și-apoi vine bună-ta și-ți pune groștior* pe arsură, de-ți ia durerea cu mâna. Iar sentimentul ăla de ușurime, de scăpare, lăsare a durerii și-a arsurii în urmă, e inegalabil. Neprețuit. Asta am simțit aseară. Aseară nu mi-am găsit cuvintele, doar atât am scris: tihnă, liniște și pace. Mama noastră, a tuturor, mi-a luat durerea cu mâna Ei vindecătoare. Tămăduitoare. Alintătoare. Plină de duioșie. Iar sufletul meu ars a renăscut. Balsamul nopții și-a picurat poțiunea strop cu strop, pas cu pas. Cald. Magic. Dumnezeiesc de frumos.

De Crăciunul ăsta nu vă doresc nimic. Doar atât: ca mâna sfântă a Maicii Domnului să vă ia toată durerea, tot necazul, toată arsura sufletului și să vă aline, blând. S-aveți parte doar de-atât: de tihnă. Liniște. Și pace.

Crăciun fericit!

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

24/12/2023

*groștior – smântână

Voie

Când aud că nu mi-a dat voie iubitul să mă tund, că-i plac femeile cu părul lung, sau că nu mă pot vopsi blondă, că iubi preferă brunetele, fac bulbuci. Sau când citesc că trebuie să slăbesc sau să mă îngraș, după mofturile partenerului, mi se sterpezesc dinții. Iar dacă văd femei care fac pe placul soțului, prietenului, iubitului etc. doar pentru că așa vrea el și mușchii lui, că el mă vrea așa și pe dincolo, mi se încrețește părul. Măi, muieri faine așa cum sunteți, în primul rând, dacă vă place vouă, dacă aveți chef și asta vă cere inimuca să faceți, nu trebuie să așteptați undă verde de la consorți. În al doilea rând, dacă doar așa crezi că-l poți păstra, nu te obosi, dă-i pace, lasă-l să plece, nu ești de el. Da’ nici el de tine! Iar în al treilea rând, nu vă mai considerați a fi a cuiva, nu vă mai desconsiderați prin anexarea de hasbănd, nu sunteți attachment-uri, ca la e-mailuri. Nu vă deține nimeni! E părul și corpul vostru, faceți ce vreți voi cu el, nu hasbăndu! Dacă doar asta apreciază la voi, trupul, ce-o să faceți când veți îmbătrâni? Am fost blondă, brunetă, roșcată, ba și mov pe cap, am fost slabă ca o așchie, acum îs durdulie, mai am o țârucă și mă pot rostogoli, am avut bucle, breton, păr lung și scurt, iar dacă-i după Adi, pot și să mă rad în cap. Niciodată n-a zis că nu-i place sau că mă vrea altfel. Că ne mai tachinăm unul pe altul și glumim, că io-l vreau cu pătrățele și blond cu ochi albaștri, ca Brad Pitt, iar el că în loc de una de 50 mai bine două de 25, e una, dar serios, ca pretenție absurdă sau impunere, niciodată n-a fost. Să ceri părerea e ok, dar să ți se impună? No way!

Respectați-vă un pic mai mult și nu vă mai lăsați atașate, nu aveți aparținători. Sunteți ființe, nu obiecte, ornamente doar. Și mai ales, iubiți-vă, voi pe voi. Cel mai mult. Fiți reginele propriilor voastre vieți. Nu doar niște pioni.

Cu drag și cu iubire,

21/12/2023

Cărțile mele le găsiți aici

https://www.sionoeditura.com/product/eu-si-atat/

https://www.sionoeditura.com/…/traieste-iubeste-si-taci/

și aici

https://www.libris.ro/librarie-online?fsv_77564=Aura+B.+Lupu

și-n următoarele librării:

Eminescu- București

Gaudeamus- Cluj

La două bufnițe – Timișoara

Junimea & Casa Cărții – Iași

Elstar – Câmpina

Șt O Iosif – Brașov & Libris

Prăvălia cu cărți – Constanța

Aida – Drobeta-Turnu Severin

și alte librării independente din țară.

PLUS rețelele naționale:

Alexandria

Cărturești

Humanitas

CLB – București

Acum și în format electronic.

Mulțumesc!

Copyright ©2017-2023 Aura B. Lupu

Minuni

În octombrie m-am trezit cu mâna stângă amorțită, iar ultimele două degete nu le mai simțeam deloc. Nu era prima oară, dar după un timp se dezmorțea de la sine iar degetele reveneau la normal. E, atunci, în octombrie, amorțeala, furnicăturile și nesimțirea – ca să zic așa – a inelarului și-a degetului mic, au persistat câteva zile, mâna având un aspect nefiresc (am aflat după că se numește „mâna- gheară„), apoi, când am văzut că nu-și revin, m-am dus la medic. Au urmat vizitele la neurologie, EMG, înțepături, teste. Verdictul: sindrom de tunel cubital, nervul ulnar comprimat, musai operație. Când am auzit asta, primul gând a fost: „Doamne, te rog, nu iar!” Fără să-mi dau seama, exprimasem gândul cu voce tare; medicul, auzindu-mi disperarea și panica din voce, a zis că ok, mai putem aștepta un pic, nu prea mult, pentru că, așteptând, daunele pot fi ireversibile, cu recomandarea să încep imediat kineto-terapia și, în cazul în care apar regresii, să sun imediat să programăm operația. Încăpățânată ca un catâr, chiar dacă, cu tot cu terapie, pilule și exerciții începusem să scap obiectele din mână iar amorțeala cuprinsese și dosul mâinii, până pe la sfertul ei, în capul meu persista același gând, aceeași rugăciune: „Doamne, te rog, nu operație din nou!” Scrâșneam din dinți și făceam exercițiile, mergeam cu bicicleta sprijinindu-mi mâna de ghidon, scuturând-o, masând-o etc. E frustrant când mintea dă o comandă iar corpul nu răspunde, să știți. Îmi venea să plâng de ciudă și nervi că nu eram în stare să rup o pastilă în două sau să-mi tai unghiile.

Au trecut două luni. Aseară mi-am făcut manichiura, plângând. De data asta de bucurie că pot s-o fac. Mâna și degetele și-au revenit complet, fără operație. La terapie mai am o tură de mers și gata.

Nu vă îndemn să nu ascultați un medic, Doamne ferește, nici să ocoliți vizitele la el. Când e musai, e musai. Aveți grijă de voi, faceți-vă analizele medicale regulat, duceți-vă la specialiști, urmați tratamentele recomandate ș.a.m.d. Dar faceți toate astea însoțiți de-un gând, de-un crez. De-o convingere. Dumnezeu face minuni.

Fă-le, Doamne, pentru toți!

Cu drag și cu iubire,

20/12/2023

GPS

Mi-am propus să merg cu bicicleta pe coclaurile mele preferate de nenumărate ori, dar numai n-am reușit s-ajung. Mereu intervenea ceva, ba ploua, ba aveam altceva de făcut, ba mi-era milă să-l las pe Max acasă. Și, ce să vezi? Sâmbătă am ajuns, fără să-mi propun asta. Forțată de un drum complet blocat, în lucru, am intrat pe un altul. Și-abia atunci mi-am dat seama unde am ajuns. Dăăă! Sunt o zăpăcită, vă mărturisesc, gps-ul meu interior e dat peste cap, niciodată nu reușește să-mi localizeze poziția, habar n-am unde sunt, cu harta-n față și tot mă rătăcesc. Adi se ia cu mâinile de cap când îl întreb: „Da’ pe-aici am mai fost?”, chiar dacă am mai trecut pe-acolo de nenumărate ori. Așa a fost și sâmbătă, am ajuns unde-mi doream de multă vreme și, de fapt, eram atât de aproape, fără să știu! Cum le potrivește Dumnezeu pe toate! Cum ne aduce el mereu pe drumul bun! Ne reglează El gps-ul stricat. El poate repara orice. Dacă ne dorim ceva din suflet și e nevoie de acel ceva, se adeverește. Mulțumesc, Doamne!

Cu drag și cu iubire,

18/12/2023

Ar putea fi o imagine cu 1 persoană

Alien

N-am putut să nu opresc când am văzut iar cerul roșiatic. Și un pic verde-albăstrui. Și iar am stat singură, pe întuneric, în câmp, o siluetă neagră, încremenită într-o tăcere asurzitoare, admirând un cer neobișnuit. A trecut pe lângă mine un alt călător întârziat și i-am simțit mirarea. „Ce-o face aici, în pustietate, pe întuneric, femeia asta ciudată?” Nimic. Doar stă. Admiră. Tace. Cât iubesc momentele astea! E greu să le descriu. Mă simt una cu pământul. Și totuși conectată și la cer. Fiori ciudați mă electrizează, o pace intensă mă inundă și nu am niciun gând. Timpul parcă se oprește, privesc lumea de departe, de-aproape, de sus și jos, în același timp. Transced. E oare cuvântul potrivit? Habar n-am. Când încalec bicicleta, picioarele-s de plumb. De parcă au prins rădăcini și-a trebuit să le desprind. În schimb inima-i ușoară ca un fulg. Vântul îmi răcorește fața înfierbântată, îmi simt mâinile fierbinți. Radiez. Când ajung pe șoseaua aglomerată, e ca și cum m-aș deștepta, aș ieși din vis. Clipesc des. Încerc să mă dezmeticesc. Printre mașinile ce rulează cu viteză, mă simt în plus. Un Alien.

Cu drag și cu iubire,

Alien Aura.

15/12/2023

Erna

Erna se numește tanti ce-i cu 20 de ani mai în vârstă decât mine și are atâta vitalitate. Am întrebat-o azi care-i secretul ei și, așa cum deja intuiam, mi-a răspuns râzând: optimismul. De altfel zâmbește mereu. Mi-a mai spus că vine dintr-o familie cu mulți, mulți copii, 18 la număr, că a avut o viață foarte grea, plină de sărăcie și lipsuri, dar că nu s-a văicărit niciodată. A știu că asta n-o ajută, dar să muncească da. Că a rămas mereu activă, dovadă că și acum încă muncește și aleargă dintr-un loc în altul, că-i place să se știe de folos. N-a invidiat niciodată pe nimeni, a muncit cinstit și-a fost întotdeauna cu zâmbetul pe buze. Am zâmbit și eu pentru că da, ne asemănăm. Și eu sunt o optimistă incurabilă, mereu am avut credința că indiferent ce se întâmplă, până la urmă va fi bine. N-am așteptat nici para mălăiață, am muncit din greu, dar nici nu mi-am dorit imposibilul și luna de pe cer. Am fost, zic eu, echilibrată. Și veselă. Și optimistă cât încape. Îmi place mult tanti Erna. Îmi place și de mine. Îmi place viața mea. Cu tot cu greutăți și încercări, sunt mulțumită cu ea. N-aș face schimb cu nimeni. Pentru că-i a mea. Unică și veritabilă. Și plină de optimism.

Cu drag și cu iubire,

14/12/2023

Cărțile mele le găsiți aici
https://www.sionoeditura.com/product/eu-si-atat/
https://www.sionoeditura.com/…/traieste-iubeste-si-taci/
și aici
https://www.libris.ro/librarie-online?fsv_77564=Aura+B.+Lupu
și-n următoarele librării:
Eminescu- București
Gaudeamus- Cluj
La două bufnițe – Timișoara
Junimea & Casa Cărții – Iași
Elstar – Câmpina
Șt O Iosif – Brașov & Libris
Prăvălia cu cărți – Constanța
Aida – Drobeta-Turnu Severin
și alte librării independente din țară.
PLUS rețelele naționale:
Alexandria
Cărturești
Humanitas
CLB – București

Acum și în format electronic.

Mulțumesc!
Copyright ©2017-2023 Aura B. Lupu

Am auzit de la o prietenă că…

Niciodată, da’ niciodată nu încercați să vă puneți mănușile din mers, când sunteți pe bicicletă, noaptea, în pantă și pe șoseaua udă. Bine, vă scriu din auzite, io-s dășteaptă, n-am doar doi neuroni, ca găina.

Apropo, știe cineva cum trec mai repede vânătăile?

Cu drag și cu iubire,

12/12/2023

PS Nu vă îngrijorați, „prietena” asta a mea zurlie-dilie, de la care am auzit, ca noroc că are o armată de îngeri păzitori.

Ar putea fi o imagine cu text care spune „I have a feeling... that my guardian angel often looks like this”

Bătrânețe, haine grele!

Aerul azi a fost primăvăratic, cu cele peste 10 grade am simțit că-i martie, nu decembrie. M-am bucurat din plin de el. Mai ales că s-a oprit și ploaia, a fost numai bine. Suport tot mai greu frigul și umezeala, câteva grade în plus sunt mereu binevenite. Înainte nici nu simțeam, nu era mare diferență între -5 sau -10, la -15 grade spălam rufele afară, în covată, și umblam prin nămeți fără grijă. Acum, la -1 grad, îngheț. O tanti, ce-i cu fix 20 de ani mai în vârstă decât mine, mi se plângea că în ultimii doi ani au început problemele ei de sănătate, cu dureri reumatice, operații, ochelari etc. Arată foarte bine, e sprintenă, modernă, îngrijită mereu. Și mă gândeam că io jonglez cu ele, cu problemele de sănatate, de peste 10 ani. Altcineva regreta că părinții lui, de 85 și 82 de ani, nu mai vin la masa de Revelion, după cum au ei tradiția-n familie, că-i primul an în care stau acasă pentru că se simt bătrâni. Părinții mei de pe la 60 de ani deja ziceau asta. Am zâmbit amar. Ce mult contează, totuși, ce fel de viață ai dus! Să fii scutit de îmbătrânirea prematură, e ceva. Să duci o viață ușoară sau grea, cu griji sau fără. Să trăiești în lipsuri și sărăcie, sau în siguranță și bogăție, face diferența. Cu cel puțin 20 de ani. Tanti abia ce s-a întors dintr-o mini-vacanță, în care a făcut zilnic km mulți prin păduri, a degustat deliciile locale și-a fost la saună și la înot. Și bănuiesc că n-a fost o excepție, probabil a făcut asta mereu. Părinții de care-mi spunea nenea că regretă că nu mai vin la masă, la fel, dacă doar acum, la 85 și 82 de ani încep să se simtă bătrâni. Io nu mă simt bătrână, asta-i clar. Și totuși, aș vrea să nu mai simt diferența aia afurisită de doar câteva grade. Ar fi fain.

Cu drag și cu iubire,

11/12/2023

Ar putea fi o imagine cu 1 persoană

Pierdută

Iar mă simt pierdută-n lumea asta. În goana după like-uri și vizualizări, apar tot felul de filmulețe tâmpite, în care cică-și fac farse unii altora și se plesnesc, se sperie, își aruncă apă-n față, își bagă fața-n tort etc. Le detest. Nu le suport. Nu văd nici urmă de umor, nu-i nimic de râs în ele. Pe lângă faptul că-și provoacă durere și disconfort, e o prostie fără margini, o brutalitate gratuită. Agresivitate mascată, sub denumirea de farsă. Strategia cu despuiatul nu mai funcționează, cred, pentru că fiind suprasaturat internetul de ele, de piei dezgolite și toate cele expuse, nu mai atrag. Așa că au apelat la chestia asta, cu așa-zisele farse. Că își explodează-n față pungi cu făină și sticle cu apă, că-și trag scaunul de sub cur sau se împing pe scări și se rad în cap ei, adulții, treaba lor. Io știu că evit să mă uit la astfel de porcării iar când pot, le mai dau și block. Dar când folosesc copiii în filmulețele astea și mai și hăhăie ca niște dezaxați, aici deja-i cu mult peste limită. Ce nu înțeleg e cum totuși pot posta așa ceva? Io dacă scriu ceva ce li se pare lor că-i mai deocheat, primesc avertisment că am încălcat standardele comunității. Păi atunci ăștia nu încalcă nimic? Unde-i limita bunului simț? Care-s totuși drepturile copilului? Nu-s astea o instigare la violență? E ceva ce nu pricep și pace. Și cred că nici nu mai are rost să încerc. Mă simt ca pierdută-n lumea asta.

Cu drag și cu iubire,

10/12.2023

Mata Hari

Mi-e lene să-mi trag șosetele groase, pe drumul de la pat spre balcon tălpile goale mi se lipesc de podeaua rece, răcindu-se și ele în câteva minute. Privesc strada, îmi place să fac asta din și pe întuneric, mă simt ca o spioană. Țăcănitul tocurilor ce m-a făcut să mă ridic din pat, e al unei femei zgribulite, s-a oprit sub balcon și și-a aprins o țigară. Caută ceva în poșetă, are o haină subțire, nepotrivită pentru frigul de-afară, nu mai zic de pantofii cu toc. Se-ndepărtează, țăcănind ritmic până dispare. Luminițele sclipesc la vecini, văd și brazii din case. Mă-ntorc sub plapuma caldă. Căldura de-acum, după frig, mă moleșește. O savurez. Mi-e somn. Și totuși nu pot să adorm. Încă trec vâjâind destule mașini. Aștept să se liniștească. Noaptea are farmecul ei. În special când lumea adoarme, mașinile nu mai circulă și se instalează calmul. Umărul îmi pulsează. Oare cum e să nu te mai doară nimic? Mi-a fost frig pe bicicletă azi, amintindu-mi asta mă cuibăresc mai bine sub plapumă. Ce bine-i să ai un loc al tău, cald! Max mârâie și-apoi oftează. Sunt 5 minute după miezul nopții. E totuși timpul să adorm. Chiar dacă noaptea are farmecul ei, mai bine merg la culcare.

Cu drag și cu iubire,

08/12/2023

Cărțile mele le găsiți aici

https://www.sionoeditura.com/product/eu-si-atat/

https://www.sionoeditura.com/…/traieste-iubeste-si-taci/

și aici

https://www.libris.ro/librarie-online?fsv_77564=Aura+B.+Lupu

și-n următoarele librării:

Eminescu- București

Gaudeamus- Cluj

La două bufnițe – Timișoara

Junimea & Casa Cărții – Iași

Elstar – Câmpina

Șt O Iosif – Brașov & Libris

Prăvălia cu cărți – Constanța

Aida – Drobeta-Turnu Severin

și alte librării independente din țară.

PLUS rețelele naționale:

Alexandria

Cărturești

Humanitas

CLB – București

Acum și în format electronic.

Mulțumesc!

Copyright ©2017-2023 Aura B. Lupu

The Black Tree

Cum scriam mai de mult, https://aurablupu.com/2017/12/16/dor

noi suntem cei care ne creăm realitatea. Creăm momente. Creăm amintiri. Creăm doruri. Mâncare excelentă, companie mai mult decât plăcută, atmosferă de sărbătoare. Cu alte cuvinte, o seară minunată, românească. Atunci când vrei cu-adevărat ceva, se împlinește. Am sărbătorit aseară feciorii, pe Sergiu și Vlad, am sărbătorit România, am sărbătorit viața, bucuria, speranța. O mână de oameni care au trecut prin aceleași încercări, care au plecat din țara lor dorind un viitor mai bun, o viață mai bună. Care muncesc din greu, învață, suferă, le este dor… Și totuși știu să se bucure și să accepte viața așa cum e. Care în ciuda a tot și-a toate, au rămas buni. Prietenoși. Săritori. Veseli. Inimoși. Frumoși. Mai ales frumoși și mai ales acolo unde contează: în suflet.

#TheBlackTree, vă dorim succes pe măsură bucatelor delicioase, pe măsura amabilități și ospitalității voastre, pe măsura dedicării voastre. Ne-ați oferit o seară minunată și vă mulțumim.

Cu drag și cu iubire,

03/12/2023

Cărțile mele le găsiți aici
https://www.sionoeditura.com/product/eu-si-atat/
https://www.sionoeditura.com/…/traieste-iubeste-si-taci/
și aici
https://www.libris.ro/librarie-online?fsv_77564=Aura+B.+Lupu
și-n următoarele librării:
Eminescu- București
Gaudeamus- Cluj
La două bufnițe – Timișoara
Junimea & Casa Cărții – Iași
Elstar – Câmpina
Șt O Iosif – Brașov & Libris
Prăvălia cu cărți – Constanța
Aida – Drobeta-Turnu Severin
și alte librării independente din țară.
PLUS rețelele naționale:
Alexandria
Cărturești
Humanitas
CLB – București

Acum și în format electronic.

Mulțumesc!
Copyright ©2017-2023 Aura B. Lupu

Patriotism ❤️💛💙

Sărbătoare mare, sărbătoare. Nu-mi permit să mă declar patrioată. Nici vreo daco-romană, urmașă vrednică a vajnicilor strămoși nu-s. Nici măcar româncă get-beget nu știu dacă mă mai pot numi, fiind și belgiancă de vreo câțiva ani. Nu simt nici vreo nestrămutată dorință de-a-mi pune tricoloru-n piept. Dezamăgesc? Îmi pare rău, dar asta simt și n-o să mint. Cu ce-aș îmbunătăți situația? Cu ce-aș ajuta România? Am plecat din țară de mai bine de 20 de ani. Vremea regretelor a trecut de mult, gândul reîntoarcerii încă mai bate, dar tot mai rar, doar dorul ce-a rămas nestins. Dar cât va mai rezista și el? Până când? Distanța răcește relațiile, înstrăinează prietenii, adâncește diferențele. Mă agăț cu încăpățânare de amintiri, de limba română, de tradiții și obiceiuri, în timp ce alții, care trăiesc acolo, pe pământul romanesc, le batjocoresc. Și mă-ntreb de multe ori, are rost? Tot eu însă mă îmbărbătez și-mi zic că da, are. Dacă m-a învrednici Dumnezeu, vreau să-mi învăț nepoții românește. Știți de ce? Pentru bucurie aia ce-o simt, fiorul ăla ce mă străbate când aud o fetiță belgiană vorbind românește, atât cât am învățat-o eu. Uno, doi, tlei, patu… Stâlcit, dar numără în română. Iar de fiecare dată când o aud, sunt mândră și bucuroasă. E mult? Puțin? E ăsta patriotism? Nu știu. Știu doar că nici tricolorul afișat în piept sau declarațiile pompoase nu-mi dau fiorul ăla ce-mi trece prin inimă când aud vorba românească. Stâlcită, peltică, nu contează. Contează că un pui de belgian vorbește românește. Și vreau ca nepoții mei să facă la fel.

La mulți ani, România!

Cu drag și cu iubire,

30/11/2023

Cărțile mele le găsiți aici
https://www.sionoeditura.com/product/eu-si-atat/
https://www.sionoeditura.com/…/traieste-iubeste-si-taci/
și aici
https://www.libris.ro/librarie-online?fsv_77564=Aura+B.+Lupu
și-n următoarele librării:
Eminescu- București
Gaudeamus- Cluj
La două bufnițe – Timișoara
Junimea & Casa Cărții – Iași
Elstar – Câmpina
Șt O Iosif – Brașov & Libris
Prăvălia cu cărți – Constanța
Aida – Drobeta-Turnu Severin
și alte librării independente din țară.
PLUS rețelele naționale:
Alexandria
Cărturești
Humanitas
CLB – București

Acum și în format electronic.

Mulțumesc!
Copyright ©2017-2023 Aura B. Lupu

Frig

E frig. Normal, că-i mintenaș decembrie. O să coboare termometrul până la -5. Am simțit deja de azi că o să înghețe, pe bicicletă, în câmp, vântul tăios mi-a cam dat de furcă. Nici la întoarcere n-a fost prea ușor, dar măcar n-a mai bătut din față. Încă nu-mi vine să cred că imediat se termină anul, nu-l regret, ducă-se. Tot mai multe luminițe și brazi împodobiți apar, însă sentimentul de sărbătoare se lasă, pentru mine, așteptat. Simt o sfârșeală nu tocmai plăcută. Și simt că am nevoie de-o pauză. M-aș retrage ca urșii-n bârlog, să hibernez și să ies doar la primăvară. Mă repet, nu-i așa? Scriu asta-n fiecare iarnă. O să mă înveselesc la prima ninsoare, apoi de sărbători, apoi iar o să fiu bosumflată. Sunt ca vremea. Schimbătoare.

Cu drag și cu iubire,

29/11/2023

Cărțile mele le găsiți aici
https://www.sionoeditura.com/product/eu-si-atat/
https://www.sionoeditura.com/…/traieste-iubeste-si-taci/
și aici
https://www.libris.ro/librarie-online?fsv_77564=Aura+B.+Lupu
și-n următoarele librării:
Eminescu- București
Gaudeamus- Cluj
La două bufnițe – Timișoara
Junimea & Casa Cărții – Iași
Elstar – Câmpina
Șt O Iosif – Brașov & Libris
Prăvălia cu cărți – Constanța
Aida – Drobeta-Turnu Severin
și alte librării independente din țară.
PLUS rețelele naționale:
Alexandria
Cărturești
Humanitas
CLB – București

Acum și în format electronic.

Mulțumesc!
Copyright ©2017-2023 Aura B. Lupu

29

Azi împlinești 29 de ani. 29 de ani în care am avut privilegiul să-ți fiu mamă. 29 de ani în care te-am privit crescând dintr-un boț de 3 kile și 700 de grame într-un bărbat, bărbat care până la 29 de ani a înfruntat multe, prea multe pentru tinerețea lui. Ai știu ce-nseamnă să crești fără tată și mamă, ai știut ce-i sărăcia și lipsurile, ai cunoscut dorul și durerea, ai avut inima sfâșiată și-ai suferit mult. Ți-ai părăsit țara și prietenii, bunicii și familia, ai pornit pe un drum nou de multe ori. Și nu te-ai plâns niciodată. Ambiția și tăria caracterului tău, inima bună și blândă, empatia și umorul tău special, zâmbetul specific, dulce-amar, maturitatea de care mereu ai dat dovadă, dorința de a reuși, inteligența sclipitoare și capacitatea imensă de-a învăța, m-au uimit. M-au smerit și m-au făcut nu doar să te iubesc nemăsurat, ci să te și admir și să te respect la fel de mult. Iar felul prin care ai trecut prin ultima încercare, m-a amuțit. Uite, așa vreau să fiu când voi fi mare, aș exclama, privindu-te. Nu-ți doresc avuții, bogății, faimă și trai îmbelșugat. Îți doresc doar sănătate și fericire. Restul? Știu că dacă le vrei cu-adevărat, o să le obții.

Te iubesc, Vlad. La mulți ani!

Mă-ta.

28/11/2023

Pat

Ne-o rămas patul cam mic. Oricum ne sucim, ne învârtim, ceva dă pe dinafară, ba un picior, ba o mână, ba puță ăsta mic pufăie și fornăie și mi se culcă pe cap, că de, n-are măria-sa loc bugăt. De multe ori mă scol dimineața înțepenită tătă, de numa’ scârțâi și pârâi din încheieturi, în timp ce dumnealui îi proaspăt ca o floricică. Azi-noapte ne-am culcat în pod, avem acolo un pat mai mare, în dormitor n-am mai avut chef să fac patul, eram prea obosită, lăsasem salteaua și așternuturile la aerisit; și-mi trimite azi bărbatu’ mesaj că ce bine-o durnit. Nu prea vrea să dormim acolo, că nu-i place. Și-l întreb, sperând că o să luăm un pat nou, mai mare. Ni ce-mi zice. Apoi cum să-i răspund altfel?

Cărțile mele le găsiți aici
https://www.sionoeditura.com/product/eu-si-atat/
https://www.sionoeditura.com/…/traieste-iubeste-si-taci/
și aici
https://www.libris.ro/librarie-online?fsv_77564=Aura+B.+Lupu
și-n următoarele librării:
Eminescu- București
Gaudeamus- Cluj
La două bufnițe – Timișoara
Junimea & Casa Cărții – Iași
Elstar – Câmpina
Șt O Iosif – Brașov & Libris
Prăvălia cu cărți – Constanța
Aida – Drobeta-Turnu Severin
și alte librării independente din țară.
PLUS rețelele naționale:
Alexandria
Cărturești
Humanitas
CLB – București

Acum și în format electronic.

Mulțumesc!
Copyright ©2017-2023 Aura B. Lupu

Să fie primit!

Nu există coincidențe, e doar felul prin care Dumnezeu ne atrage atenția, ne dă câte-un brânci ușor, ne reamintește ce avem de făcut. Știam că este Maslu în Sint-Niklaas, că s-a schimbat adresa bisericii și că Adi trebuie să lucreze, deci era greu să ajung. Și-n timp ce mestecam de zor în mămăligă și-n tocănița de ciuperci, că văzusem o rețetă pe net și mi se pusese pata, sună telefonul. Prietena mea, Flavia, mă întreabă dacă nu vreau să mă duc la Maslu. Vreau, cum nu, da’ n-am cu ce și nici cu cine. Păi ia, mergem amândouă și ne duce feciorul ei. Și gat rapid mâncarea, fac un duș și mergem. Balsam pe suflet slujba, săvârșită de cinci preoți, lume multă (iertare că iar n-am recunoscut pe toți), agapă cu niște bucate delicioase, de post (să le dea Dumnezeu sănătate celor care-au trudit). Și azi ce-mi apare, la amintirile de pe Facebook? Ce-am scris fix acum șase ani, după ce fusesem tot la Maslu, în Aalst.

Coincidențe nu există. E doar felul lui Dumnezeu de-a ne atrage atenția, de-a ne aminti minunile Lui.

Să fie primite sfintele rugăciuni!

Cu drag și cu iubire,

26/11/2023

Cărțile mele le găsiți aici
https://www.sionoeditura.com/product/eu-si-atat/
https://www.sionoeditura.com/…/traieste-iubeste-si-taci/
și aici
https://www.libris.ro/librarie-online?fsv_77564=Aura+B.+Lupu
și-n următoarele librării:
Eminescu- București
Gaudeamus- Cluj
La două bufnițe – Timișoara
Junimea & Casa Cărții – Iași
Elstar – Câmpina
Șt O Iosif – Brașov & Libris
Prăvălia cu cărți – Constanța
Aida – Drobeta-Turnu Severin
și alte librării independente din țară.
PLUS rețelele naționale:
Alexandria
Cărturești
Humanitas
CLB – București

Acum și în format electronic.

Mulțumesc!
Copyright ©2017-2023 Aura B. Lupu

Sevraj

Sunt dependentă, recunosc. Am o mare adicție. Nu pot trăi fără el. Mă deprim, intru în sevraj, nimic nu mai are sens. Am nevoie de el. Mare nevoie. Ce bine face un pic de soare! Chiar frig să fie, dacă soarele strălucește, e perfect. Noroiul s-a uscat, umezeala a dispărut, pofta de viață a apărut. Sunt dependentă de soare. Recunosc. Voi ce adicții aveți?

Cu drag și cu iubire,

23/11/2023

Cărțile mele le găsiți aici
https://www.sionoeditura.com/product/eu-si-atat/
https://www.sionoeditura.com/…/traieste-iubeste-si-taci/
și aici
https://www.libris.ro/librarie-online?fsv_77564=Aura+B.+Lupu
și-n următoarele librării:
Eminescu- București
Gaudeamus- Cluj
La două bufnițe – Timișoara
Junimea & Casa Cărții – Iași
Elstar – Câmpina
Șt O Iosif – Brașov & Libris
Prăvălia cu cărți – Constanța
Aida – Drobeta-Turnu Severin
și alte librării independente din țară.
PLUS rețelele naționale:
Alexandria
Cărturești
Humanitas
CLB – București

Acum și în format electronic.

Mulțumesc!
Copyright ©2017-2023 Aura B. Lupu

Aurora Boreală

Vreau să cred că aseară am văzut aurora boreală. Da, știu, putea fi altceva, o proiecție, un joc de lumini, o impresie, un crepuscul. Dar vreau să cred c-a fost ce mi-am dorit mereu să văd. Mă rog, o infimă parte dintr-o auroră boreală. Este pe lista de dorințe. Un vis. Alături de multe altele. Să văd Sfinxul și Piramidele, delfini și balene, cascadele Norvegiei, castelele Scoției și câmpurile verzi ale Irlandei. Cireșii înfloriți ai Japoniei, lavanda din Provence, cascada Niagara și Marele Canion. Arborii Sequoia, deșertul din Arizona și Ruta 66. Și câte altele! Că Doamne, ce lume frumoasă ne-ai făcut! Iar noi alegem să rămânem în pătrățica noastră mică-mică, cât o nucă, cu mințile înguste și vederi obtuze, lipsiți de perspective, privați de măreții. Prinși în curse contra-cronometru, ahtiați după material, conjugând cu-ncrâncenare un singur verb: a avea. Alergând bezmetici după o fericire iluzorie, când fericirea stă în cu totul altceva: a fi. Și-a dărui. Nici când suntem pe marginea prăpastiei, cu un picior în groapă, nu înțelegem asta, continuăm orbi și surzi la strigătul agonizant al sufletului nostru: Oprește-te! Stai! Așteaptă! Unde te grăbești? Respiră. Privește. Iubește. Iartă. Lasă. Fii!

Știu, aseară poate n-a fost aurora boreală. Dar lăsați-mă să cred c-a fost. Să fiu credulă, naivă și copilăroasă. Când pierzi pe toate celelalte, atât îți mai rămâne. Să visezi.

Cu drag și cu iubire,

23/11/2023

Cărțile mele le găsiți aici
https://www.sionoeditura.com/product/eu-si-atat/
https://www.sionoeditura.com/…/traieste-iubeste-si-taci/
și aici
https://www.libris.ro/librarie-online?fsv_77564=Aura+B.+Lupu
și-n următoarele librării:
Eminescu- București
Gaudeamus- Cluj
La două bufnițe – Timișoara
Junimea & Casa Cărții – Iași
Elstar – Câmpina
Șt O Iosif – Brașov & Libris
Prăvălia cu cărți – Constanța
Aida – Drobeta-Turnu Severin
și alte librării independente din țară.
PLUS rețelele naționale:
Alexandria
Cărturești
Humanitas
CLB – București

Acum și în format electronic.

Mulțumesc!
Copyright ©2017-2023 Aura B. Lupu

Fără destinație

Plec pe zi, mă-ntorc pe noapte. Plouă. Se-oprește. Apoi burnițează. Nu mai știu ce să îmbrac ca să nu mă facă ciuciulete. Pete de culoare mă atrag ba dintr-o parte, ba din alta. Noroc cu ele că fac ziua mai frumoasă. Sunt stropită cu noroi până-n gât, bicicleta e murdară. Bine că totuși mai merge. Luna mă acompaniază, desenând umbre pe câmp. Șarpele roșu, format din mașinile de pe autostradă, mă atrage, hipnotic. Iar nu-i țipenie pe drum. O amintire răsare din negura nopții: eu, întorcându-mă acasă, singură cuc, pe drumul pustiu, însoțită doar de lătratul câinilor deranjați de pașii târșiți, obosiți, când ieșeam mai repede din tura de noapte, din fabrică. Mda, nu sunt câini pe-aici care să mă latre, doar iepuri și fazani. Și vreo 30 de ani diferență. Văd un far ce vine din direcția opusă. Hai, nu-s chiar singură, mai sunt navetiști. Port casca că-i musai, dar nu-mi place că-mi estompează auzul. Aburul-mi iese din gură, semn că-i mai frig. Înc-un pic și ajung. Îl aud pe Max cum mă-ntâmpină. E întuneric, e frig, e toamnă. Iar eu sunt obosită. De ploaie, de vânt, de vremea nasoală. De viață. Am impresia că parcurg același drum pustiu mereu și mereu, fără să ajung vreodată la destinație.

O fi astenia de toamnă. O să treacă.

Cu drag și cu iubire,

21/11/2023

Necondiționat

Oare câte femei își pun speranța și toată credința în copiii lor? Oare câte mame trăiesc doar prin și pentru copiii lor? Și oare câte soții renunță la tot pentru bunăstarea și siguranța copiilor lor? Eu zic că multe. Majoritatea. Aproape toate. Cred. Și sper.

Am scris cuvintele de mai jos, din prima fotografie, după ce-l născusem pe Sergiu, acum mai bine de 30 de ani. În cealaltă poză se vede cât de ștearsă și nefericită eram. Îmi doream să-i pot oferi totul, dar totul meu de-atunci era nimic. Inima era o scoică goală. Sufletul un cimitir. Iar ochii două ferestre acoperite de draperiile suferinței. Acum mă uit la el și ochii-mi sclipesc. Inima-mi bate cu putere, cu dragoste, iar sufletul mi-e plin. Suntem amândoi la fel, două firi asemănătoare, care s-au ciocnit, s-au certat, s-au contrazis. Dar iubirea a fost mereu aceeași ca din prima secundă în care l-am ținut la piept. Deplină. Am vrut să scriu și necondiționată, dar exact când am început cuvântul, mi-am dat seama că nu, nu e adevărat, aș minți. L-am condiționat de multe ori, i-am impus, cerut, comandat multe. De prea multe ori. Tocmai pentru că voiam să-i fie bine, voiam să facă el ce nu putusem eu: să fie fericit. Abia acum, de când am început să lucrez cu mine, am înțeles asta. Zicem că-i iubim necondiționat, dar în același timp le impunem să facă cum vrem noi. Și-am înțeles că toată rebeliunea lui, încăpățânarea, îndărătnicia lui, are de-a face cu mine. Pentru că exact la fel am fost și eu. Acum da, pot scrie că-l iubesc deplin și necondiționat. Că-l accept și îl iubesc exact așa cum e. Pentru că am făcut asta cu mine, mai întâi.

La mulți ani, Sergiu!

Nu-ți mai impun să fii fericit. Fii exact așa cum ai tu chef.

Pentru că (abia) acum te iubesc complet.

Cu drag și cu iubire,

mă-ta.

17/11/2023

Ho! Ho! Ho!

Ho, ho, ho, Meri Kristmăs! O, Giźăs! Știți că ador Crăciunul, dar nu mă pot obișnui să văd brazii decorați și luminițele sclipind de pe acum. Când am văzut la vecina renii zburdând prin zăpadă artificială pe pervaz și Meri-Kristmăsu’ agățat de ușă, m-a umflat râsul. Mai ales că toarnă cu găleata de vreo două zile, numai vreme de ornat nu e. Și nu e singura, văd brazii decorați și sclipind când mă întorc de la serviciu, când e întuneric și am mereu un șoc. Unde ne grăbim, oare? Și de ce? Frenezia asta ce ne cuprinde e faină, nu zic ba, dar oare chiar e cazul să ne-apuce din noiembrie? Încep să rezonez tot mai puțin cu asta. Dacă așteptam și eu cu multă nerăbdare Crăciunul, acum nu că nu-l mai aștept, rămâne sărbătoarea mea favorită, dar mă obosește și mă deranjează graba și agitația ce cuprinde lumea. De parcă am fi la concurs, cine ornează primul bradul, cine atârnă primul luminițele. Cadouri, cumpărături, alergatură, claxoane, înghesuială, îngrămădeală, nebunie. Iar bisericile-s goale. Tocmai pe cel pe care-ar trebui să-l sărbătorim, îl lăsăm deoparte. Îl uităm. Punem preț și accent pe materie. Sufletul? Spiritul? Inima? Unde le lăsăm?

Forme, fără conținut. Cutii goale. Care sună la fel ca bisericile când pășești în ele: a pustiu.

Ho, ho, ho. Meri Kristmăs?

Cu drag și cu iubire,

14/11/2023

Cyberbunker

Aseară ne-am uitat la un documentar pe Netflix pe care, clar, îl trec la categoria „blow your mind”. Este vorba despre Cyberbunker: The Criminal Underworld, care dezvăluie modul în care un grup de hackeri a „hostuit”, găzduit adică, site-uri ilegale cu vânzări de droguri, arme, pornografie, trafic de persoane etc. Am auzit despre dark web, dar am zis că-i un mit urban; ok, un sâmbure de adevăr există, dar se exagerează, nu se pot face astfel de tranzacții, cum adică să cumperi de pe net arme? E o nebunie. Nici oameni atât de deștepți încât să încetinească netul din întreaga lume nu sunt, sau dacă sunt, fiind atât de inteligenți, sunt oameni buni, lucrează pentru binele lumii, nu? Și uite că, dintr-un buncăr din epoca Războiului Rece, cumpărat de-un tip excentric, olandez, Herman-Johan Xennt, ce pare absolut inofensiv, ba chiar copilăros pe alocuri, niște hackeri au facilitat dark webul. Mi se pare incredibil cum o mână de oameni pot provoca adevărate cutremure pe internet, unul dintre hackeri, Sven-Olaf (ce asociere simpatică de nume! Omulețul de zăpadă și renul din Frozen) Kamphuis, fiind implicat în cea mai mare criză cibernetică. Diferența dintre peisajul magnific al orășelului turistic german, Traben-Trarbach și întunecimea din adâncurile buncărului, este izbitoare. Nu te aștepți ca într-un astfel de loc idilic să se petreacă astfel de lucruri, nu? Egoismul, lipsa de empatie, faptul că hackerii nici măcar nu realizează (sau mai degrabă nu vor) că ceea ce fac este ilegal și provoacă daune, este șocant. Moralitatea și legalitatea libertății complete, a vieții private pe care ei o reclamă, este ceva la care musai să te gândești. Cum să fii un om atât de inteligent, un geniu, dar să nu înțelegi consecințele faptelor tale? Sau să faci comparație între un clip c-un viol și unul cu un jaf bancar? Felul în care ei percep lumea te face să începi să te îndoiești de ea. Nu de adevăr, ci de ceea ce ne așteaptă. Pentru că Sven-Olaf e în libertate, chiar dacă s-a dovedit că e un infractor. Șeful face pușcărie dar, din declarația lui, când iese, o ia de la capăt. Pentru că el chiar crede că salvează lumea.

Dacă vreți să vedeți ceva despre care credeați că nu există, că-s doar povești urbane, uitați-vă la documentarul ăsta. Mie mi-a cam dat de gândit.

Cu drag și cu iubire,

12/11/2023

Carla’s Dreams

A fost o seară memorabilă. Emoții răvășitoare, atmosferă incendiară, bucurie fără margini. Un vis. După ce-am fost anul trecut la The Motans, ziceam că, dacă ar mai fi vreun concert la care-aș mai merge, ar fi cel al lui Carla’s Dreams. Vlad a confirmat că da, la concertul lor ar veni și el, am lălăit amândoi prin casă de nenumărate ori melodiile lor, râzând unul de altul cât de fals cântăm și amenințându-ne reciproc că ne filmăm și ne punem pe net. Când am văzut că vin la Brussel, mi-a tresărit inima. Nu știam dacă va fi posibil să mergem la concert. Privindu-l aseară pe Vlad cum se bucură și trăiește din plin totul, m-a bufnit plânsul. Am fost la concert. M-am fardat. M-am pregătit. Pe o ploaie torențială am plecat, împreună cu prietena mea, Larisa, cu trenul spre Brussel. Și-a meritat fiecare secundă. Satoshi a fost o surpriză mare pentru mine, mi-a plăcut foarte mult, ce voce are copilul ăsta! Și ce zvâc! Da, a fost un spectacol fain, fain rău de tot, cu o sală arhiplină, artiști cu A mare, atmosferă extraordinară. Și-un fecior fericit. Alt vis împlinit.

Cu drag și cu iubire,

11/11/2023

Întuneric

E prima dată când mă întorc pe noapte acasă. Și-mi dau seama (iar) că-s altfel. Ciudată. Anormală. Neîncadrată. Oaie neagră. Pentru că nu simt gram de frică. Nici măcar când trec prin pădurea ce-și întinde fantomatic crengile peste cărarea plină de frunze. Când ajung în întunecimea câmpului, opresc. Savurez liniștea și întunericul. Singurătatea. Nu-i nici țipenie de om. Privesc luminile din zare și-i compătimesc pe cei care stau pe autostradă, în aglomerație. Mă simt, culmea! în siguranță. Liberă. Aud foșnete în iarbă. Mă uit la cer, îmi spun rugăciunile și admir stelele. Vântul rece-rece mă face să mă urnesc, nu m-am așteptat să fie atât de frig și nu mi-am luat mănuși. Sper să nu uit mâine. Când trec pe lângă baltă, nu pot să nu opresc iar, câteva clipe, să admir lumina argintie reflectată de pe stadion. Se aud și voci. La prima curbă, apare un grup de alergători. Nu-i prima oară când ne întâlnim, n-am crezut că-și continuă antrenamentele și acum. Hai, vara, cald, mai e cum e, acum însă… Dar bravo lor. Mă salută-n cor. Trec podul, aici e deja civilizație. Gata pustietatea și liniștea. Zâmbesc.

Cu drag și iubire,

07/11/2023

Cărțile mele le găsiți aici
https://www.sionoeditura.com/product/eu-si-atat/
https://www.sionoeditura.com/…/traieste-iubeste-si-taci/
și aici
https://www.libris.ro/librarie-online?fsv_77564=Aura+B.+Lupu
și-n următoarele librării:
Eminescu- București
Gaudeamus- Cluj
La două bufnițe – Timișoara
Junimea & Casa Cărții – Iași
Elstar – Câmpina
Șt O Iosif – Brașov & Libris
Prăvălia cu cărți – Constanța
Aida – Drobeta-Turnu Severin
și alte librării independente din țară.
PLUS rețelele naționale:
Alexandria
Cărturești
Humanitas
CLB – București

Acum și în format electronic.

Mulțumesc!
Copyright ©2017-2023 Aura B. Lupu

Zenu și fengșuiu

Ieri hotărăsc să mă purifichez, adică să-mi scufund trupu’ mirific în apă fierbinte și, drept urmare, mă apuc să umplu cada din dotare. Și dăi cu săruri parfumate, spume, lumânărele și muzică ambientală. SPA, ce mai! Mai pun și-o mască de argilă pe moacă, de-l sperii până și pe bietu’ Max, ce fuge schelălăind la tat’su, sting luminile, las aprinse numa’ lumânările puse strategic pe cadă și, c-un suspin de satisfacție profundă, mă dedau activității – și mai profunde! – de relaxare. Închid ochii, stau cuminte, ascult susurul apei, mă „răsfățez” de numa’ numa’! După ce mă zbârcesc, mă apuc de rășpălit pielea de pe călcâie. Nădușesc, răsuflu, mă opintesc, da’ reușesc cumva să-mi apropii ghioambele de moacă; și dăi cu răzătoarea pe tălpi, cu drag și spor, până nu rămân de tăt fără aer, da’ și fără apă în cadă. Și simt miros de ars. OK, ard și bețișoarele parfumate, da’ alea n-au totuși mirosul de porc pârlit… Și parcă aud și-un pârâit în ceafă. Hm… Amu știu că am spondiloză cervicală, da’ nici aia nu părâie chiar așa… Duc mâna la ceafă. Mă ard. Fac urgent o scufundare pe fundul căzii, de zici că-s scafandru, căutător de comori. Apoi încă una, de siguranță. Suflu lumânările, cu nervi. S-a dus pe pluă tot fengșuiu, oricum. Apoi pipăi podoaba capilară. Mda, trebuia să-mi tai vârfurile, dar de preferat ar fi fost cu foarfeca, nu prin ardere. Ți-o trebuit SPA? No, SPA ai avut, Auruc. Bine că ai rămas cu ceva păr pe cap.

Cu drag și cu iubire,

06/11/2023

P.S. Pentru alte recomandări de relaxare, înfrumusețare etc., țineți aproape. Vă țuchez!

Cărțile mele le găsiți aici
https://www.sionoeditura.com/product/eu-si-atat/
https://www.sionoeditura.com/…/traieste-iubeste-si-taci/
și aici
https://www.libris.ro/librarie-online?fsv_77564=Aura+B.+Lupu
și-n următoarele librării:
Eminescu- București
Gaudeamus- Cluj
La două bufnițe – Timișoara
Junimea & Casa Cărții – Iași
Elstar – Câmpina
Șt O Iosif – Brașov & Libris
Prăvălia cu cărți – Constanța
Aida – Drobeta-Turnu Severin
și alte librării independente din țară.
PLUS rețelele naționale:
Alexandria
Cărturești
Humanitas
CLB – București

Acum și în format electronic.

Mulțumesc!
Copyright ©2017-2023 Aura B. Lupu

Mulțumesc!

Mulțumesc, Doamne, că m-ai ridicat din pat.

Mulțumesc, Doamne, că mi-am strâns copiii în brațe.

Mulțumesc, Doamne, că mi-ai potolit sufletul zbuciumat.

Mulțumesc, Doamne, că mi-ai domolit învolburarea inimii.

Mulțumesc, Doamne, că m-ai lăsat să-ți văd minunile.

Mulțumesc, Doamne, că m-ai învrednicit să-ți simt mila.

Mulțumesc, Doamne, că m-ai smerit.

Și-ți mulțumesc, Doamne, că m-ai liniștit.

Pentru toate acestea și chiar mai mult, te iubesc, Doamne!

nevrednica ta, Aura.

05/11/2023

Cărțile mele le găsiți aici
https://www.sionoeditura.com/product/eu-si-atat/
https://www.sionoeditura.com/…/traieste-iubeste-si-taci/
și aici
https://www.libris.ro/librarie-online?fsv_77564=Aura+B.+Lupu
și-n următoarele librării:
Eminescu- București
Gaudeamus- Cluj
La două bufnițe – Timișoara
Junimea & Casa Cărții – Iași
Elstar – Câmpina
Șt O Iosif – Brașov & Libris
Prăvălia cu cărți – Constanța
Aida – Drobeta-Turnu Severin
și alte librării independente din țară.
PLUS rețelele naționale:
Alexandria
Cărturești
Humanitas
CLB – București

Acum și în format electronic.

Mulțumesc!
Copyright ©2017-2023 Aura B. Lupu

Cod galben

Azi e cod galben. O puternică furtună de toamnă bântuie părți din nord-vestul Europei. Furtuna Ciarán, cu rafale de vânt de până la 170km/oră, a lovit zone din Marea Britanie, Olanda, Belgia și Franța. Adi a adunat aseară tot ce-ar fi putut fi luat de vântul sălbatic de pe terasă. Io m-am trezit în mugetul continuu, când se crăpa de ziuă, dar nu am îndrăznit să ridic jaluzelele. Max mârâie înăbușit. Citesc că sunt închise drumuri, parcuri, chiar și cimitire, zboruri și trenuri sunt anulate. Mi-e frică să ascult știrile sau să pornesc televizorul. Ca noroc că n-am de mers pe nicăieri, în afară de kinezist, adică kinetoterapeut. Ultima furtună a dezgolit acoperișul de la vecini și l-a aruncat cât colo pe cel de pe cinematograful din Sint-Niklaas. Am ars multe lumânări aseară. Câteva încă mai ard. Afară e furtună și cod galben. La mine în suflet e cald. Și liniște.

Cu drag și cu iubire,

02/11/2023

Cărțile mele le găsiți aici
https://www.sionoeditura.com/product/eu-si-atat/
https://www.sionoeditura.com/…/traieste-iubeste-si-taci/
și aici
https://www.libris.ro/librarie-online?fsv_77564=Aura+B.+Lupu
și-n următoarele librării:
Eminescu- București
Gaudeamus- Cluj
La două bufnițe – Timișoara
Junimea & Casa Cărții – Iași
Elstar – Câmpina
Șt O Iosif – Brașov & Libris
Prăvălia cu cărți – Constanța
Aida – Drobeta-Turnu Severin
și alte librării independente din țară.
PLUS rețelele naționale:
Alexandria
Cărturești
Humanitas
CLB – București

Acum și în format electronic.

Mulțumesc!
Copyright ©2017-2023 Aura B. Lupu

Sufletul. Și inima.

Miez

De vreo două luni nu m-am mai fardat defel. În afară de cremă, apă și săpun, fața mea n-a mai suportat altceva. Nici măcar ruj n-am putut să folosesc, și nu pentru că aș fi alergică, ci pur și simplu am simțit o aversiune pentru orice fel de artificiu. Orice împăunat. Și o indiferență acută despre cum mă percep ceilalți. Nu mi-a păsat. Pe cine să impresionez? Sau de ce? Nu mai contează. Vanitate, orgoliu, aparențe… Ce pierdere de timp! Să iubești esența, asta e magia. Miezul e important. Penele, artificiile, îmbunătățirile, adăugirile, în timp, dispar. Cad măștile. Schimbări. Transformări. Da’ de unde! Nu mai cred că se poate. În esență, rămânem mereu aceeași. Omul bun, rămâne bun. Iar cel rău, tot rău. Schimbări majore nu se petrec, de fapt. Sunt confuză, știu. Nu mai sunt sigură de nimic. Și nici nu vreau să fiu. Vreau doar să… Nici asta nu știu. Ce vreau. Îmi dau seama chiar acum, în timp ce scriu, că nu mai vreau nimic. Nu poți schimba oamenii răi în buni. Poți doar așterne gânduri incoerente, sperând că totuși, cineva, cumva, o să le înțeleagă. La final.

Cu drag și cu iubire,

30/10/2023

Cărțile mele le găsiți aici
https://www.sionoeditura.com/product/eu-si-atat/
https://www.sionoeditura.com/…/traieste-iubeste-si-taci/
și aici
https://www.libris.ro/librarie-online?fsv_77564=Aura+B.+Lupu
și-n următoarele librării:
Eminescu- București
Gaudeamus- Cluj
La două bufnițe – Timișoara
Junimea & Casa Cărții – Iași
Elstar – Câmpina
Șt O Iosif – Brașov & Libris
Prăvălia cu cărți – Constanța
Aida – Drobeta-Turnu Severin
și alte librării independente din țară.
PLUS rețelele naționale:
Alexandria
Cărturești
Humanitas
CLB – București

Acum și în format electronic.

Mulțumesc!
Copyright ©2017-2023 Aura B. Lupu

Biblioteci și semne

Nu pot să vă descriu cu câtă încântare am răsfoit o carte despre România, găsită într-o mică bibliotecă. Am surâs și amar, ce-i drept, citind că România este la coada Europei, dar faptul că este promovată, m-a bucurat. Și ce să vezi, pe o pagina apar cele două locuri speciale ale sufletului meu: Dej și Mănăstirea Nicula. Când ai nevoie de semne, ele apar. Doar atent să fii.

Vă mulțumesc tuturor pentru mesaje, comentarii, încurajări, pentru fiecare gând bun și urare, pentru prezență, pentru fiecare semn, oricât de mic. A contat. Contează. Fără voi să știți că n-aș fi rezistat. Citindu-vă mesajele, primeam câte-o gură de oxigen, să nu mă scufund de tot în deznădejde și amărăciune. În durere mulți alegem singurătatea, retragerea, tăcerea. Avem nevoie de intimitate. Iar voi ați respectat acest lucru și apreciez enorm delicatețea voastră, înțelegerea și empatia. Nici măcar un comentariu sau mesaj din partea voastră n-a fost deplasat. Și sunteți sute de oameni prezenți aici. Sunt onorată și extrem de recunoscătoare pentru fiecare dintre voi, pentru fiecare gând bun și rugăciune. Sunt un om norocos.

Văd că #TrăieșteIubeșteȘitaci este pe #Libris (iar) epuizat. N-am destule cuvinte să vă mulțumesc. Așa că, prefer să mă înclin. Meritați.

Cu drag și cu iubire,

26/10/2023

Cărțile mele le găsiți aici https://www.sionoeditura.com/product/eu-si-atat/https://www.sionoeditura.com/…/traieste-iubeste-si-taci/și aici https://www.libris.ro/librarie-online?fsv_77564=Aura+B.+Lupuși-n următoarele librării:Eminescu- BucureștiGaudeamus- ClujLa două bufnițe – TimișoaraJunimea & Casa Cărții – IașiElstar – CâmpinaȘt O Iosif – Brașov & LibrisPrăvălia cu cărți – ConstanțaAida – Drobeta-Turnu Severinși alte librării independente din țară.PLUS rețelele naționale:AlexandriaCărtureștiHumanitasCLB – BucureștiAcum și în format electronic.Mulțumesc!Copyright ©2017-2023 Aura B. Lupu

Frumusețe-n lume și culori

E multă frumusețe-n lume, totul e atât de colorat! Să stai în casă toamna e ca și când ți-ai răpi cel mai frumos timp din lume, când natura e magnifică și oferă atâtea minunății. Oriunde întorci privirea, dai de ceva frumos. M-aș duce într-o podgorie, n-am crezut c-o să-mi fie vreodată dor de cules struguri, era mereu o corvoadă în copilărie, dar uite c-am ajuns să-mi fie dor. În timp ce mă gândesc la ciorchinii grei pe care-i culegeam și din care mâncam pe săturate, salivez. Parcă simt pe limbă gustul lor dulce, aromat, ușor acidulat și diferit, după soi. Dacă-i mai pișca un pic și frigul, erau delicioși. Iar mustul… ce licoare! Doamne, cât de bun era! Munca aia nu era ușoară, dar ce de satisfacții oferea! Am intrat astă-seară în vorba cu omul care hrănea vacile, iar când l-am întrebat dacă nu i se pare greu ce face, a zâmbit. Avea mâinile murdare, hainele ude, cizmele pline de noroi. Vacile se îngrămădeau la gard, spre noi, erau bietele în glod până la genunchi, de asta și oprisem de fapt, de mila lor. Mi-a răspuns că atunci când ce faci, faci cu pasiune, nu-i greu. Și-a zâmbit din nou.

Oriunde întorc privire, dau de ceva frumos. Toamna, chiar și pe ploaie, nu-i de stat în casa. Pierzi timp prețios. Și-o frumusețe fără margini, de care o să-mi fie dor. Cândva.

Cu drag și cu iubire,

27/10/2023

Cărțile mele le găsiți aici

https://www.sionoeditura.com/product/eu-si-atat/

https://www.sionoeditura.com/…/traieste-iubeste-si-taci/

și aici

https://www.libris.ro/librarie-online?fsv_77564=Aura+B.+Lupu

și-n următoarele librării:

Eminescu- București

Gaudeamus- Cluj

La două bufnițe – Timișoara

Junimea & Casa Cărții – Iași

Elstar – Câmpina

Șt O Iosif – Brașov & Libris

Prăvălia cu cărți – Constanța

Aida – Drobeta-Turnu Severin

și alte librării independente din țară.

PLUS rețelele naționale:

Alexandria

Cărturești

Humanitas

CLB – București

Acum și în format electronic.

Mulțumesc!

Copyright ©2017-2023 Aura B. Lupu

Moarte și renaștere

Mă opresc, pe drumul către casă, în câmp, auzind telefonul că-mi bipăie. Vacile mugesc, așteptând omul care le-ngrijește. Vântul aspru suflă cu putere, dar măcar ploaia s-a oprit. Înainte să deschid notificarea, îmi fac cruce cu limba pe cerul gurii. Inima-mi bate nebunește. Citesc mesajul și izbucnesc în lacrimi. Sunt bucuroasă. Fericită nu pot zice c-aș fi. Mesajul zice că markerii tumorali sunt în limite normale. Doamne-s mulțumesc! Dar aparatul din piept, kitul pentru chimioterapie, rămâne încă 3 luni. Recunoștință simt, privind cerul. Norii învolburați sunt ca sufletul meu. Brusc, obosesc. Simt o sfârșeală cumplită, după ce inima a pornit în galop. Încalec bicicleta și pornesc spre casă. Oare cum poți într-un singur minut să mori și să renaști?

Cu drag și cu iubire,

24/10/2023

Nervi și nu numai

Cei care mă citiți de pe la începuturi, 2017 adică, sau cei care mi-ați citit deja cărțile, știți că am avut mulți ani grei. Dar ca anul ăsta n-a fost niciunul. De-atâta nesiguranță și incertitudine n-am mai avut parte. Nici măcar când eram cu traista-n băț și nu știam ce-o să mănânc sau unde-o să dorm. Atâtea frici, atâtea spaime, la fel. Nici măcar când eram nevoită să mă ascund de poliție, într-un coș mare de iută, când munceam la negru. Și nici de-atâta oscilare, balansat. Nici măcar când ezitam, chiar plecând noaptea cu copiii în brațe, dacă să divorțez sau nu.

Priveam luciul sălii de așteptare de la spital și asta-mi trecea prin minte. C-a fost un an al naibii de greu. Niciun plan, oricât de neînsemnat ar fi fost, n-a ieșit. Dumnezeu a avut mereu alte planuri. Nu le contest, nu le mai bodogănesc, el știe mai bine ce și cum. Mă străduiesc să le accept și să le îndeplinesc, așa cum pot și fără să cârtesc. Îmi priveam mâinile cu care mă lăudam că-s în stare să sfarm și munții, iar acum nu-s în stare nici să-mi tai o bucățică de friptură, darămite să zdrobesc ceva. De mâine iar terapie, iar exerciții, și dacă nici astea nu ajută, operație, din nou. De data asta la cot. Nervul ulnar. Mă rog să fie bine. Planuri? Mi-am dorit să ajung aseară la o lansare de carte pe care o așteptam cu nesaț. Vezi să nu! Gata cu ele. Cu planurile, cu ambițiile, cu tot. Ce-a vrea bunul Dumnezeu.

Cu drag și cu iubire,

22/10/2023

P.S. Știți deja, nu? Cărțile mele… bla, bla, bla, în link-urile de mai jos.

Mulțumesc!

Cărțile mele le găsiți aici
https://www.sionoeditura.com/product/eu-si-atat/
https://www.sionoeditura.com/…/traieste-iubeste-si-taci/
și aici
https://www.libris.ro/librarie-online?fsv_77564=Aura+B.+Lupu
și-n următoarele librării:
Eminescu- București
Gaudeamus- Cluj
La două bufnițe – Timișoara
Junimea & Casa Cărții – Iași
Elstar – Câmpina
Șt O Iosif – Brașov & Libris
Prăvălia cu cărți – Constanța
Aida – Drobeta-Turnu Severin
și alte librării independente din țară.
PLUS rețelele naționale:
Alexandria
Cărturești
Humanitas
CLB – București

Acum și în format electronic.

Mulțumesc!
Copyright ©2017-2023 Aura B. Lupu

🎗️🎗️🎗️

Flyere pe care le găseam prin poștă și le ignoram, acum fac să-mi sară inima din loc. Primeam plicuri cu invitații să mă duc la controale gratuite pentru cancer de colon, cancer la sân, cancer de colul uterin etc. și, recunosc, nici nu le deschideam, le aruncam direct la cartoane și hârtii (știți că aici selectăm gunoiul, nu?) https://aurablupu.com/2019/03/30/pmd/

Acum le deschid, le citesc și-mi fac programări. Cancerul nu alege. Cancerul nu așteaptă. Cancerul nu-i iertător din fire.

Nouă ne-a spulberat viețile. Nu le-a întors doar cu susu-n jos, le-a schimbat complet și irevocabil. Mulțumesc lui Dumnezeu că ne-a dat și putere, și prieteni mulți și minunați, și medici potriviți și-un sistem de sănătate eficient, de top. N-au trecut nici două luni de la diagnostic și știm că unda de șoc urmează să vină. Pentru toți 4. Emoțional încă n-am rezolvat nimic. Fizic, Doamne-s mulțam, Vlad e mai bine, în plin proces de recuperare. Nu este zi în care să n-am străfulgerări în care-mi apare senzația că a fost doar un vis și că de fapt realitatea e cea de dinainte. Dar… nu-i. Pentru că acum timpul se măsoară altfel pentru noi: înainte și după cancer.

Nici nu vreau să mă gândesc ce-ar fi fost să fie altfel. Știu că doare enorm să discuți cu alții sănătoși despre cancer, știu că fugim toți ca dracu’ de tămâie când găsim în poștă astfel de flyere, pentru că exact asta făceam și eu, dar acum știu că orice semn, ajutor, discuție, ajută. Enorm. Am evitat să port fundița galbenă nu din lipsa solidarității, ci pentru că, așa cum am mai scris, mi-era extrem de frică. De parcă dacă aș fi purtat-o, l-aș fi atras. Superstiție prostească, nu-i așa?

Nu vă îndemn la nimic, fiecare face cum și ce poate. O să vă scriu doar un mesaj pe care l-am primit de la o prietenă dragă, înainte de a fi Vlad diagnosticat. Când l-am citit, am izbucnit în lacrimi. De față erau Adi și Vlad… Iar acum câteva zile a venit și vestea teribilă: prietena dragă s-a dus.

Am învățat din asta să nu mai am rețineri, să nu mai subestimez nimic. Și să scriu, așa cum prietena dragă m-a îndemnat.

Știu, discutând, analizând, dezbătând, sau purtând o simplă fundiță galbenă, nu oprim boala, n-o facem să dispară. Dar măcar ușurăm durerea celor aflați în ea. Îi facem să nu se mai simtă singuri, izolați, părăsiți.

„Servus, Auraș!

N-am avut putere să-ți scriu ieri, veștile nu-s bine chiar deloc. Scanner-ul arată că toate s-au înmulțit și s-au mărit, adică imunoterapia n-a funcționat deloc. În plus, rinichii îmi sunt foarte afectați și din cauza asta nu pot continua nici cu chimioterapie. Azi mă văd cu urologul dar, sincer, nu prea mai văd speranțe… Cred că am să plec în câteva luni… într-o lume mai dreaptă…

Te îmbratisez cu mult drag, Auraș! Continuă să scrii! Povestea ta e povestea a sute de femei, pe care le mai alină cărțile tale!„

Cu drag și cu iubire,

19/10/2023

#frankdeboosere #dagtegenkanker

„Babă bătrână”

Oficial, îs babă bătrână. Cică așa ești când intri la menopauză. Io nu cred, mă simt tînără și neliniștită, mai ceva ca-n pubertate. Da’ no, chestia nasoală e când mă iau bufeurile, să nu-mi stai în cale, că-i bai. Țîp tăt di pă mine, da’ tăt, de zîci că-s Baba Dochia în urcare. Apoi de schimbările bruște de dispoziție, de nervi, plânsete și foame, nu vă mai povestesc. Alea-s detilin. Cu memoria iar nu mă laud, amu numa’ ce sper îi ca data viitoare când mă apucă despuiatul, să-mi aduc aminte că nu-s acasă. Altfel, a și musai să tai și bilete.

Voi cum sunteți? Bine, mersi? Tăte țiglele-s la locul lor?

Cu drag și cu iubire,

18/10/2023

Fir-aș!

Câte-o zi e atât de încărcată încât am senzația c-a trecut mult, mult timp între răsărit și apus. S-a făcut frig dintr-odată, diferența mare de temperatură ne-a făcut să aprindem focul. Îmi place toropeala pe care-o simt acum, la căldură, după ce-am pedalat prin frig și-am strâns vântul tăios în haine și-n păr. Mirosul de ars și-un pic de fum, de la primul foc în sobă, îmi amintește de România. Mâna, încă amorțită, îmi amintește de ace și nervi obstrucționați. Veștile nu-s prea bune. Sper să scap fără operație, asta mi-ar mai lipsi acum. Pare-se că vizitele la spital devin o obișnuință în octombrie, fir-ar să fie! gândeam azi-dimineața când mergeam să fac un EMG. Știți cum e când te lovești la cot? Oribil. Ce inconștienți suntem când zicem „Mă doare-n cot!”. Ba să nu ne doară, că-i nasol. Orice durere e nasoală. Oare o să ne învățăm vreodată să exprimăm gândurile bune? Să nu ne mai auto-flagelăm? Fir-aș fericit și bucuros! Să am parte doar de bogăție și noroc! Da-mi-ar Dumnezeu minte și sănătate!

Și ce bine-ar fi să nu ne mai doară niciodată, nimic! Nici măcar în cot.

Cu drag și cu iubire,

16/10/2023

Cărțile mele le găsiți aici
https://www.sionoeditura.com/product/eu-si-atat/
https://www.sionoeditura.com/…/traieste-iubeste-si-taci/
și aici
https://www.libris.ro/librarie-online?fsv_77564=Aura+B.+Lupu
și-n următoarele librării:
Eminescu- București
Gaudeamus- Cluj
La două bufnițe – Timișoara
Junimea & Casa Cărții – Iași
Elstar – Câmpina
Șt O Iosif – Brașov & Libris
Prăvălia cu cărți – Constanța
Aida – Drobeta-Turnu Severin
și alte librării independente din țară.
PLUS rețelele naționale:
Alexandria
Cărturești
Humanitas
CLB – București

Acum și în format electronic.

Mulțumesc!
Copyright ©2017-2023 Aura B. Lupu

1000 de euro

După ce fumă liniștit câteva minute, fără să rostească o vorbă, Liviu porni. Privea tăcut și încruntat prin parbriz, încleștându-și fălcile și strângând mâinile pe volan. Alisa vedea cu coada ochiului încheieturile lui albindu-se și nu putea să nu se întrebe dacă nu cumva, făcând asta, bărbatul mătăhălos și le imagina în jurul gâtului ei fragil și subțire. Își duse mâna, fără să vrea, la gât. Simțea fiori reci pe șira spinării și se stăpânea cu greu să nu tremure. Când îi ieși în cale prima parcare goală, Liviu opri. Nu dădu, însă, niciun semn că ar vrea să coboare, privea în continuare țintă pe geam. Alisa, încremenită, nu îndrăznea nici să respire.

Într-un târziu, Liviu începu să vorbească pe un ton pe care Alisa nu-l mai auzise până atunci. Rece, calculat, metalic, plin de-o răutate palpabilă, îi zise:

– Îți caut chirie și, din momentul în care ne-am rezolvat conturile, nu vreau să mai aud de tine niciodată! Ai înțeles?

Alisa nu-i răspunse, era evident că da. Era tot ce-și dorea, să scape naibii odată de el, iar el știa asta foarte bine.

– Dar să nu crezi că ai scăpat definitiv, completă el sardonic, prima dată o să-mi dai toți banii pe care i-ai primit în Olanda, de la grădinar. Asta ca să nu crezi că-s prostul tău, da? Eu ți-am găsit jobul ăla, eu ți-am plătit pensiunea și uite că acum nu mai am niciun chef să te păsuiesc, elanul meu de bunătate s-a evaporat.

– Ți-i dau imediat, stai liniștit, replică Alisa, scotocind grăbită prin geantă, după portmoneu.

Scoase agitată toți banii pe care-i avea și-i înmână, cu un gest hotărât. Liviu îi luă tacticos, netezindu-i încet, bancnotă cu bancnotă.

– Plus o taxă de cinci sute de euro, că ți-am găsit și-n Belgia un job stabil, adăugă el, fără s-o privească, în timp ce îndesa banii în buzunarul lui. E taxa percepută, de obicei.

Înainte ca Alisa să apuce să-i răspundă, continuă pe-același ton malefic:

– Și nu scapi doar cu cinci sute și mărunțișul ăsta ce mi l-ai dat acum, drăguță, o să-mi plătești tot ce-am investit în tine până acum, până la ultimul cent, m-am răzgândit și-n privința asta. Dacă alt fel de plată n-ai vrut, o să-mi dai atunci o mie de euro, că nu-s fundație de caritate. Să nu cumva să crezi că poți să mă fentezi, auzi? Știu unde o să stai, unde-o să muncești, așa că dacă nu te conformezi, te găsesc și te nenorocesc în bătaie, adăugă el.

Tonul lui rece și foarte calm o făcu pe Alisa să se înfioreze. Știa că vorbește serios, că n-o amenința în van. Amorul lui propriu fusese prea tare rănit, cumva trebuia să se răzbune. Știa că Alisa pentru bani venise aici, așa că asta era singura cale: să-i ceară bani, cât mai mulți bani.

O mie de euro… Suma pentru care Alisa venise în străinătate și-și lăsase copii în țară, trebuia acum s-o dea individului care-i transformase visul într-un coșmar. Dar nu mai conta. Alisa făcuse ceea ce-i spusese sufletul să facă. Dacă a avut dreptate sau nu, va vedea asta, peste ani…

Fragment din romanul „Eu. Și atât” – inspirat dintr-o poveste reală, pe care îl găsiți aici:

https://www.sionoeditura.com/product/eu-si-atat/

Mulțumesc.

Cu drag și cu iubire,

14/10/2023

Credința. Iubirea. Speranța. Și soarele.

Mașina rulează cu viteză, apusul e greu de văzut din mers. Și totuși încerc să-l prind. Când privesc poza sunt uimită. Reflectă exact situația, totul e schimbător, în mișcare, dar un punct de sprijin rămâne. Soarele. Credința. Chiar dacă restul e neclar, ceva se vede perfect. Soarele. Dragostea. Culorile-s amestecate, nuanțele-s incerte, dar ceva strălucește. Soarele. Speranța. Încet, încet, dispare. Soarele. Dar rămâne. Amurgul și frumusețea.

Cu drag și cu iubire,

07/10/2023

Cărțile mele le găsiți aici
https://www.sionoeditura.com/product/eu-si-atat/
https://www.sionoeditura.com/…/traieste-iubeste-si-taci/
și aici
https://www.libris.ro/librarie-online?fsv_77564=Aura+B.+Lupu
și-n următoarele librării:
Eminescu- București
Gaudeamus- Cluj
La două bufnițe – Timișoara
Junimea & Casa Cărții – Iași
Elstar – Câmpina
Șt O Iosif – Brașov & Libris
Prăvălia cu cărți – Constanța
Aida – Drobeta-Turnu Severin
și alte librării independente din țară.
PLUS rețelele naționale:
Alexandria
Cărturești
Humanitas
CLB – București

Acum și în format electronic.

Mulțumesc!
Copyright ©2017-2023 Aura B. Lupu

Din nou ardei umpluți

Miroasă a fum din lemn de brad, cineva face grătar, oare alt lemn n-o fi găsit? Cerul e iar desenat, trasat de-o mână nevăzută. Păsările încă ciripesc de zor, iar Max, ca de obicei, mi s-a cuibărit în brațe. Vecina se plânge, în dialect, de situația din Vlaanderen, oare o fi văzut știrile, să o compare cu cea din Israel? Îmi masez mâna stângă, de câteva zile amorțeala nu mai vrea să plece, din contră, se întinde enervant spre încheietură. Nu-mi amintesc un octombrie cu 23 de grade atâtea zile la rând, dar e superb. Mmm, ce de arome! Înghit în sec. Mereu am fost pofticioasă. Ardeii mei umpluți au ieșit tare buni, dar acum parcă simt miros de plăcinte. Cum a apus soarele, se răcește. Mda, e totuși octombrie. Blidele se bat deolaltă, la nicio secundă se aud și clopotele. Ce repede se înserează! Strănut, Max tresare și se-ntoarce să mă privească. E timpul să intrăm în casă.

Ardei umpluți

Cu drag și cu iubire,

08/10/2023

După un an

„Mi-am făcut un obicei să dăruiesc cartea dv. tuturor prietenilor mei și primesc mulțumiri, pt. că titlul cărții spune tot ceea ce trebuie să facem în viață! TITLUL #TrăieșteIubeșteȘitaci – a devenit între noi un fel de ⟪mai taci din gură!⟫ Îmbrățișări!” Elisabeta Dobre.

Să afli că unei cititoare i-a plăcut cartea ta atât de tare încât a decis s-o facă și prietenilor cadou, e o bucurie fără margini. Mulțumesc, Elisabeta Dobre, mulțumesc!

Și văd că ați epuizat stocul pe #Libris la #EuȘiatât Mă-nclin!

Cu drag și cu iubire,

09/10/2023

Cărțile mele le găsiți aici

https://www.sionoeditura.com/product/eu-si-atat/

https://www.sionoeditura.com/…/traieste-iubeste-si-taci/

și aici

https://www.libris.ro/librarie-online?fsv_77564=Aura+B.+Lupu

și-n următoarele librării:

Eminescu- București

Gaudeamus- Cluj

La două bufnițe – Timișoara

Junimea & Casa Cărții – Iași

Elstar – Câmpina

Șt O Iosif – Brașov & Libris

Prăvălia cu cărți – Constanța

Aida – Drobeta-Turnu Severin

și alte librării independente din țară.

PLUS rețelele naționale:

Alexandria

Cărturești

Humanitas

CLB – București

Acum și în format electronic.

Mulțumesc!

Copyright ©2017-2023 Aura B. Lupu

Vezi statistici

Promovează o postare

Toate reacţiile:

9494

Scris și biciclit

Fără bicicleta mea și mersul la muncă probabil aș înnebuni. Și fără scris, mai ales. Sunt supapele mele de rezervă. Cred că fiecare avem felul nostru de-a defula, de-a elibera tensiunea acumulată. Mai ales acum, când suntem asaltați de veștile proaste, de probleme și tragedii. Nu-i zi în care să nu aud că iar s-a întâmplat ceva: un accident mortal la locul de muncă al lui Adi, un prieten bun ce stă cu sabia lui Damocles deasupra capului, atacuri și violențe fără margini… Parcă dramele nu se mai sfârșesc. De piatră să fii și tot nu poți sta impasibil. Prietena lui Vlad abia ce s-a întors din Tel Aviv, făceau planuri să meargă împreună acolo pentru că e frumos tare. Și uite ce s-a întâmplat… Te uiți la imagini și ai impresia că-s dintr-un film, când colo-i realitatea cutremurătoare. Îndemnuri de-a fi mai buni, de-a rămâne pozitivi, de-a ne iubi unii pe alții bla, bla, bla, mi se par acum, în acest moment, fără rost. Am mai scris io aici despre asta: https://aurablupu.com/2018/01/16/schimbare/

N-o să vă îndemn să faceți nimic. N-o să vă dau sfaturi, știți să greșiți și singuri, nu?

Sfat

Doar fac ce-am făcut și ieri, și-alaltăieri, și-o să fac, probabil, și mâine, și poimâine și cât s-a îndura Dumnezeu. O să mă biciclesc.

Fietsen

Și-o să scriu. Mereu.

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

10/10/2023

Aronia

Recunosc că-n multe privințe sunt o ignorantă. Și știu că mai am multe, multe de învățat. Tocmai de asta am un respect deosebit pentru oamenii care mereu studiază, care sunt curioși și sunt dispuși să afle mereu câte ceva nou, fără groază sau rușine să pună întrebări uneori (ușor) tâmpite. Până nu de mult habar n-aveam ce-i aia aronia. Când o cititoare mi-a scris că vrea să-mi ofere suc de aronia, pentru Vlad, am fost sceptică, vă spun drept. Oricum, fără să-l întreb n-aș îndrăzni să-i ofer, să-l forțez sau să-i impun să consume ceva. După ce-am primit undă verde, i-am scris doamnei că da, doresc. Și uite ieri surpriza cea mare, nu doar că n-a vrut să ia niciun ban, dar am cunoscut niște oameni faini, da’ faini tare. Sătmăreni. Deosebiți. Am venit aseară cu brațele pline de flori, salvie, mentă și rozmarin, iar sufletul plin de iubire, recunoștință și bucurie. Și-am învățat că aronia e…

Dar nu vă mai scriu nimic, vă las pe voi s-o descoperiți. Merită.

Siminica și Ghiță, mulțumim! Să vă dea Dumnezeu înapoi înmiit!

Cu drag și cu iubire,

11/10/2023

Pendulare

Oameni buni, dragi și de-ominie. Vă apreciez tare de tot mesajele, încurajările, sfaturile. Sunteți faini de tot și vă mulțumesc din suflet. Dar să știți că nu mi-am pierdut nici credința, nici speranța, nici încrederea. Doar somnul. Și liniștea. Și nu pot pretinde altceva. V-am mai scris io că nu dau doi bani pe impresii și păstrat aparențe, doar de dragul ratingului. Nu pot ridica acum niciun pahar cu apă, darămite moralul cuiva. Și nici nu vreau, credeți-mă. Nu pot să joc teatru, n-am putut niciodată, ce simt, aia scriu. Nu sunt disperată, să ne înțelegem, știu că va fi totul așa cum e orânduit să fie și accept. Dar să-ți vezi băiatul chel, te răvășește. E cel mai frumos băiat din lume, îi stă extraordinar de bine, îl ador. Impactul însă nu-i ușor de dus. Și nici n-o să scriu că e. Glumeam între noi, că de-acum o să semene și mai bine cu Adi, aseară și-a ras și el barba și mustața, io-l întrebam azi-dimineață pe Vlad dacă chiar are gropiță în bărbie, că io nu știam, ei mă întrebau când solidarizez cu ei și-mi rad și io barba etc. Facem mișto, glume, ne luăm peste picior, e musai. Dar și plânsul mă bufnește, somnul mă ocolește și gândurile mă-ncearcă. Și e normal. Dacă-mi scrie cineva c-a trecut fluierând prin așa ceva, fără să-și facă griji, fără să-și piardă liniștea, io una îl declar super om. Io nu-s. Că am har, că-s puternică, că-s tare, că-s superextramega… Nici vorbă! Sunt doar un simplu om. Pendulez între tristețe și bucurie. Când știu că se simte mai bine, că poate să mănânce și are poftă de ceva, luntre și punte mă fac și-i duc ce-i trebuie. Când însă e iar in spital, tremură sufletu-n mine. Și plâng. Și e normal. Nu vreau să mă simt nenormală dacă vă scriu prin ce trec. Nu vreau să fiu nevoită să ascund emoțiile care mă-ncearcă, doar ca să vă păstrați părerea pe care v-ați făcut-o despre mine. Aia-i treaba voastră, nu a mea. Știu că intențiile voastre-s bune și vă mulțumesc din suflet, tuturor. Știți însă ce mie chiar îmi e de ajutor? Nu îndemnurile să nu-mi pierd speranța și credința, nu sfaturile ce să fac să dorm, nu asigurările că totul va fi bine și că vreți să vorbiți cu mine în privat. În privat prefer să păstrez cale liberă pentru ceea ce-i acum important. Mă iertați, dar știți cum îmi bate inima când primesc un mesaj? Sau cum îmi tremură mâinile când aud telefonul că bipăie? Io-s sinceră cu voi, știți asta, ce e-n gușă și-n căpușă. Mesajele care-mi merg la inimă sunt astea: „Mă rog pentru voi. Sunteți în gândurile mele. E de înțeles starea ta.”

Nu-s superextramega. N-am nimic special. Dacă v-ați făcut altă impresie despre mine, îmi pare rău.

Vă mulțumesc!

Cu drag și cu iubire,

05/10/2023

Cărțile mele le găsiți aici
https://www.sionoeditura.com/product/eu-si-atat/
https://www.sionoeditura.com/…/traieste-iubeste-si-taci/
și aici
https://www.libris.ro/librarie-online?fsv_77564=Aura+B.+Lupu
și-n următoarele librării:
Eminescu- București
Gaudeamus- Cluj
La două bufnițe – Timișoara
Junimea & Casa Cărții – Iași
Elstar – Câmpina
Șt O Iosif – Brașov & Libris
Prăvălia cu cărți – Constanța
Aida – Drobeta-Turnu Severin
și alte librării independente din țară.
PLUS rețelele naționale:
Alexandria
Cărturești
Humanitas
CLB – București

Acum și în format electronic.

Mulțumesc!
Copyright ©2017-2023 Aura B. Lupu