Urmează o săptămână albă. O săptămână de iarnă adevărată cum aici, în Belgia, nu-mi amintesc să mai fi fost, cu temperaturi de -10 grade, ninsori abundente și zăpadă care nu se va mai topi rapid. A început încă de aseară să ningă, era ca un potop alb revărsat din cer. Dimineață nu am avut răbdare, de-abia am așteptat să sar din pat și să alerg la geam. Ninge în continuare, cu fulgi mai mici și deși, totul e alb, imaculat, e frig (deocamdată nu-i decât -1 grad și zic că e frig!), geamurile din pod le-am găsit acoperite de omăt. Când l-am deschis pe cel care dă spre terasă, am amuțit. E prima oară când o văd așa, ninsă, albă, intactă, mai că-mi vine să mă tăvălesc pe ea. Nu-s vreun mare fan al iernii, după cum știți, dar după săptămâni de noroi și ploi, e ca o binecuvântare. Iar dacă feciorul meu cel mare n-ar avea de mers la serviciu cu bicicleta, bucuria mea ar fi deplină. Scriam astă vară, când au fost temperaturile acelea extreme, de 44 de grade, https://aurablupu.com/2020/07/26/e-vara-vara-adevarata/ că om vedea dacă se adeverește vorba din bătrâni, dacă vara a fost foarte cald și iarna va fi pe măsură, adică foarte frig, Uite că aveau dreptate, știau ei ce știau.

Nu mă plâng, chiar ne-am dorit să avem măcar câteva zile cu zăpadă și temperaturi cu minus, nu cu plus, să înghețe în sfârșit pământul, să nu mai văd dârele adânci de noroi, măcar am scăpat de gri, de ploi și murdărie. De-abia aștept să ies afară, să aud zăpada scârțâind sub tălpi, să trag adânc în piept aerul rece, curat și proaspăt. E iarnă, în sfârșit iarnă adevărată.

Cu drag și cu iubire,

Aura.

07 ianuarie 2021

https://videopress.com/v/TvUD4UIq?preloadContent=metadata