Știti cum e calciu efervescent? Era, pentru mine, copil fiind, o bucurie. Cu barba sprijinită pe palme, cu ochii maaari, uimiți, urmăream de-a dreptul fascinată dansul bulelor în pahar, întrebându-mă cum poate o tabletă atât de mică, pusă într-un pahar cu apă rece, proaspăt adusă de la fântâna lui tanti Olga de peste drum, să sfârâie ca slănina în tigaia neagră de pe foc. Și cum se poate face tot mai mică și mai mică, până dispărea de tot. Apoi urma partea favorită, înghițituri băuturii miraculoase care, după cum zicea mama, o să mă ajute să cresc. Mă pișca la limbă, ușor acrișoară și acidulată, dar o beam lacomă, ca pe socată, era cel mai bun medicament pe care eram nevoită să-l iau, nici nu se compara cu pastilele alea scârboase, amare, ce mi se blocau în gât și detestam să le iau. Alături de cavit, cu gustul demențial de ciocolată, calciul efervescent era, pentru mine, o fătucă slabă și deșirată, nu medicament, ci suc. Așa m-am simțit aseară. Ca o pastilă de calciu efervescent. Nu râdeți, nu vă imaginați că m-am topit de de tot și-am dispărut, sunt încă aici. Dar inima mea așa a fost. Efervescentă. De bucurie. De drag. De fericire. Mă uitam la oamenii strânși la masă și sfârâiam. Tremuram. Trepidam. Doamne-s mulțumesc ca vă am! Pe toți!

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

28/04/2024

Mama naibii de treabă! Ce mi s-a acrit de vreme, de Belgia, de toți! Nu plec bine de-acasă că deja urechile îmi vâjâie de la vânt. Și ce vânt! Trece ca prin vată, până la pielicică. Simt cum îmi șiroiește apa pe spate și, în același timp, tremur de frig. Bițigla mai că nu nechează îndârjită, ca un armăsar nărăvaș. Clar, musai s-o pun la încărcat, bateria se golește rapid când pedalez contra vânt. Și ce vânt! Ce vă holbați? mă răstesc în gând la o turmă de bicicliști, pe care-i las să treacă înaintea mea pe podul îngust. Mămicuța voastră de bădărani, mormăi în continuare, nu v-a învățat nimeni să ziceți un mulțam, fir-ați ai naibii să fiți! Nici să salutați când intrați într-o încăpere nu știti, nici să urați „poftă bună” celor care mănâncă, nici „sănătate” când cineva strănută nu ziceți, doar vă holbați cu ochii ăia inexpresivi și vă pișați pe unde v-apucă. Halal! Am nervi. Sunt indispusă. De vreme, de Belgia, de tot. De răutăți. De bădarani. De netrebnicii. Cu greu, după ce-mi suflu mucii și-mi șterg lacrimile, reușesc să zâmbesc. Fir-ar a naibii de treabă, Auruc, nu mai înjura, nu-i frumos! Atâta nu știi?

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

25/04/2024

Îmi place de tine, hazbănt. Dacă nu te-aș cunoaște, aș vrea să te cunosc. Dacă nu te-aș fi întâlnit, mi-aș dori să te întâlnesc. Și dacă nu te-aș iubi, m-aș îndrăgosti de tine. Iar și iar. La nesfârșit. Nu pentru că ești #celmaifrumosbărbat din lume, nici pentru că ești #celmaitandrușigrijuliu, ci pentru că ești #celmaibunom pe care l-am întâlnit. Care are sufletul mare și inima caldă, chiar dacă uneori vrea să pară ursuz, încrâncenat. Care are mereu de oferit ceva celorlalți, uneori ceva mic, neînsemnat, dar ce devine brusc, în mâinile tale, ceva important, de neprețuit. Îmi place de tine, hazbănt. Dacă nu ți-aș fi deja nevastă, aș vrea să-ți devin. La mulți ani!

Cu drag și cu iubire,

Aura ta.

26/04/2024

Egoismul, rapacitatea, ahtiala asta după averi, după material, după îmbogățiri peste noapte și călcatul peste cadavre, doar ca să-și vadă punga plină și contul burdușit, o să le pună capac, odată și-odată, să știți! Mi-am promis să nu mă mai strofoc, implic, și nici să nu mă mai uit la reportaje și știri care-mi urcă tensiunea și-mi lasă un gust amar dar, cum-necum, câțiva stropi răzbat și-mi tulbură zarea și zenul. Mă, gușaților, burduhanelor, ahtiaților, cefelor late și umflaților cu pompa, care credeți că conduceți lumea și faceți regulile după moacele voastre strâmbe, pocite, chiar credeți c-o să scăpați nepedepsiți? În lumea asta poate, da’ mai este alta, bre! Știu că nu credeți în ea, deși vă prefaceți de minune că da și vă agățați icoane pe pereți și lanțuri de aur groase, cu cruci, de gât, că mergeți pe la biserici și vă încheiați discursurile cu câte-un „Doamne ajută!” prefăcut, că aveți tupeul și nesimțirea să vă faceți cruce, dar, căpușelor, păduchilor, paraziților ce sunteți, n-o să puteți mereu să păcăliți! Va veni o vreme-n care n-o să vă mai puteți preface, n-o să mai puteți sta așa cum stați acum, îngâmfați, cu piepturile bombate, îmbrăcați în costume scumpe, cu aerele voastre de superioritate afișate ostentativ, zeflemitor, cu zâmbetele prefăcute, de parcă n-ați fi și voi tot simpli muritori. O să stați cocârjați, strânși, umili, cerșind iertare. Știți unde? La judecata de apoi. O să plătiți cu vârf și îndesat toată mârșăvia voastră, toată minciuna, înșelăciunea, tot răul și suferința pe care le-ați provocat. Gunoaiele îngropate o să vă sufoce, copiii ăia bolnavi pe care i-ați plimbat de colo-colo și ignorat o să vă bântuie, o să vă ajungă blestemul mamelor rămase fără pruncii lor. N-o să vă mai puteți fofila, ascunde după bani, după munții voștri de averi, ăia n-o să vă mai apere de judecată. Știți de ce? Banii, averile strânse poate că contează aici, în lumea asta materială, însă pe cealaltă lume, talerul o să se-ncline în direcția potrivită: în jos. Acolo unde meritați să fiți.

De data asta cu nervi și indignare.

Aura B. Lupu

19/04/2024

Spitalul Dăruiește Viață a început să trateze primii copii: „Un loc al speranței. Sperăm ca părinții să nu își mai dorească să își trateze copiii în străinătate, ci să vină aici” – HotNews.ro

Într-o zi atât de semnificativă, în care doi grei se întâlnesc pe cer (Jupiter cu Uranus), am stat în natură. De câteva zile, de fapt, mi-am făcut timp pentru mine și sufletul meu. Toată lumea a scris, a vorbit despre întâlnirea lor. Conjuncția lor rară, în semnul Taurului, a mai fost acum 83 de ani, în 1941, iar ultima lor conjuncție, în Berbec, în 2010. Mai multe despre asta puteți citi aici: https://www.astrocafe.ro/…/salt-spre-un-viitor-prosper…, sau în multele articole ce-s pe net, sunt previziuni scrise de specialiști, eu nu mă pricep, deși mi-ar plăcea să aprofundez astrologia. Dar când am fost pusă pe pauză acum câteva zile de corp, de vreme, de împrejurări, m-am întrebat de ce. E, uite c-am aflat. E momentul ideal să stăm noi cu noi. Să ne putem întrebări, să să facem ce ne place, să medităm, să căutăm liniștea și armonia. Eu le-am găsit. Nu-i o vreme ideală, ba plouă, ba iese soarele, e frig, e (prea) multă apă și noroi, dar mereu când am ieșit afară, am surprins ceva frumos: un curcubeu, o lebădă, un măr înflorit. Și așa-i și viața, nu? Cu suișuri și coborâri. În orice circumstanțe, în orice împrejurări, găsește ceva bun, ceva frumos, ceva pentru care să fii recunoscător, ce te face, în ciuda frigului și ploii, să zâmbești.

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

21/04/2024

Mi s-a reproșat că în ultima vreme, mai mereu, scriu neprofesionist și îndepărtez cititorii, că-i totul mult prea dark, descurajant, trist și deprimant. Și-apoi a venit și întrebarea de baraj. Că de ce. A fost un impuls care m-a făcut să scriu ce-am scris ieri, recunosc. Am luat azi la rând postările mele mai vechi și da, alb pe negru n-am scris ce s-a întâmplat. N-am dat mură-n gură toate amănuntele. Dar, printre rânduri, cine a avut ochi de văzut, a observat și a putut pune lucrurile cap la cap. A întrezărit adevărul. Ce să fac, așa-s io, mai evazivă uneori. Scriu ce simt, nu ce se vrea să se știe. Ca un rac autentic − cum îmi place să mă laud că sunt −, las firimituri.

„Racilor le place să ofere indicii, doar ca să își poată da seama cât de atent ești la ceea ce îți comunică și cât îți pasă de ei, cu adevărat.”

Am mai scris io aici: https://aurablupu.com/…/cateva-adevaruri-despre-zodia-rac/

Așa că, da, poate c-am îndepărtat cititorii, dar sorry, chiar nu pot scrie altfel, acum. De ce să vă mint că sunt doar într-un extaz și-o fericire? De ce să mă prefac că la mine totu-i roz bombon, când nu-i? Am scris despre trăirile mele de la bun început, de când am făcut blogul ăsta, acum știu că nu-i plăcut și comod să citești despre cancer, terapii, boli și operații. Dar, din păcate, asta-i realitatea mea, acum. Asta mă preocupă, astea-mi sunt trăirile. Sunt împietrită în a-mi urla și plânge neputința, dar sunt plină de iubire, așa cum am și scris ieri. Lumină, iubire și recunoștință curg prin venele mele, umplându-mă cu un sentiment de conectare cu tot ceea ce există. Noi, toți ai casei, luăm toate așa cum vin, să știți, nu disperăm, nu ne-am pierdut credința; și râdem, și glumim, și vorbim, și tăcem și ne rugăm. Trăim, pur și simplu. Iar eu mai și scriu. Total neprofesionist, după cum mi se reproșează. Dar altfel nu știu. Și, drept să vă zic, nici n-am chef sau puterea s-o fac. Însă pentru cei care contează, pentru cei cărora chiar le pasă, las firimituri. Indicii. Doar să vreți să le găsiți.

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

06/04/2024

Cărțile mele le găsiți aici

https://www.sionoeditura.com/product/eu-si-atat

https://www.sionoeditura.com/…/traieste-iubeste-si-taci

și aici

https://www.libris.ro/librarie-online?fsv_77564=Aura+B.+Lupu

și-n următoarele librării:

Eminescu- București

Gaudeamus- Cluj

La două bufnițe – Timișoara

Junimea & Casa Cărții – Iași

Elstar – Câmpina

Șt O Iosif – Brașov & Libris

Prăvălia cu cărți – Constanța

Aida – Drobeta-Turnu Severin

și alte librării independente din țară.

PLUS rețelele naționale:

Alexandria

Cărturești

Humanitas

CLB – București

Acum și în format electronic.

Mulțumesc!

Copyright ©2017-2024 Aura B. Lupu

Când și ei i s-a pus diagnosticul ăla pe care nici să-l scriu sau să-l pronunț nu vreau, am înmărmurit. Am intrat într-o amorțeală de neclintit. Nu mă mai simt. Și nici nu vreau. Pentru că dacă m-aș lasă să simt, m-aș tăvăli pe jos de durere, aș sparge tot și mi-aș smulge părul. Aș urla până mi-aș pierde glasul, aș plânge până n-aș mai avea lacrimi și mi-aș zgâria obrajii până la sânge. Așa că prefer să simt totul prin vată. Amorțit. De fiecare dată când îi privesc, las doar iubirea să-mi inunde sufletul. Fără răzvrătiri, fără întrebări, fără să cer socoteală. Deși tentația e mare, deși o întrebare-mi arde pe buze: de ce, Doamne? De ce? O înăbuș. TU știi mai bine. Neclintirea e salvarea mea. În credință. În speranță. În iubire.

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

05/04/2024

Mă uit la ghemotocul meu de blană, îl mângâi și mă întreb: cum să abandonezi un suflețel ca el? Cum să te debarasezi de niște pui, să-i lași să moară într-o pungă? Cum să te muți și să-l lași pe câinele credincios, ce ți-a fost alături ani, pe stradă? Cum să renunți la un cățel din motive financiare? Nu înțeleg. Nu pot pricepe. Nu vreau să accept. Și dezaprob. Din suflet. Dacă ai un câine, dacă ai hotărât că-l vrei, păi îți asumi asta până la capăt. Nu e un moft, nu-i un capriciu, nu-i jucărie de pluș. E suflet nevinovat. Renunți la țigări, cafea și băutură și-i iei lui mâncare. Dacă nu vrei pui, îl duci la veterinar și-l castrezi. Te muți, dar câinele e primul pe care-l iei cu tine, lași în urmă altceva, inima aia nemiloasă și sufletul împietrit, eventual. Sau, dacă nu vrei asta, e și mai simplu: NU-ȚI LUA CÂINE!!! Dacă simți măcar o clipă că nu te poți schimba, că nu ești capabil să-l vezi ca pe un membru al familiei, lasă-l în pace, lasă-l să ajungă la o familie iubitoare, unde este îngrijit și iubit pe măsură. Fii responsabil, la naiba! Nu mai îngroșa rândurile câinilor abandonați, fără stăpân, cu ochii mari și triști, care tremură prin șanțuri, lăsați să moară-n pungi, dezorientați, care, dacă ar putea vorbi, cred că doar o singură întrebare ar pune: „Cu ce oare am greșit?”

Aura B. Lupu

04/04/2024

M-ai păcălit, viață! M-ai încercat, m-ai testat, m-ai întors pe toate părțile, m-ai scuturat și m-ai molfăit între fălcile tale, m-ai înghițit și m-ai scuipat stoarsă de vlagă și de puteri, lipsită de speranță, în disperare, fără gust, anostă, fadă. M-ai lăsat să cred că totul e despre luptă, suferință, zbatere, dureri. Mi-ai șters culorile. Mi-ai prezentat o lume-n alb și negru. Mi-ai limitat zarea, alegerile, opțiunile. Mi-ai pus obloane. Mi-ai închis ferestrele, ai tras draperiile și mi-ai stins lumina. Mi-ai ascuns soarele. Ai oprit căldura. M-ai făcut să cred că ternul e etern. Că magia nu există, că miracolele nu se petrec. M-ai păcălit, viață!
Și-apoi, chicotind, ai tras cortina. Râzând, ai ridicat vălul. Și mi-ai dezvăluit adevărul: viața asta e al naibii de frumoasă!

Cu drag și cu iubire,
Aura B. Lupu
01/04/2024

Mi s-a umplut sufletul de bucurie când am găsit capela plină ochi. E prima oară când o găsesc așa, am stat afară, nu mai era niciun loc, dar nu m-a deranjat. La catolici e Săptămâna Mare. N-am înțeles niciodată de ce nu sărbătorim și Paștele împreună, așa cum sărbătorim Crăciunul, are de-a face cu calendarele diferite după care se calculează, oricum ar fi mai fain să-l sărbătorim toți, catolici și ortodocși împreună. Cel mai nașpa e că aici, fiind țară catolică, avem liber de Paștele lor, pe când de cel ortodox, lucrăm. Nici nu simți c-ar fi sărbătoare. Și mereu m-am simțit aiurea când ei sărbătoreau Învierea, pe când la noi îl răstigneam. E o nepotrivire, o ciudățenie, când eram copilă mă-ntrebam: „Sunt doi Isuși? Al nostru și al lor?” Acum nu mă mai întreb, doar m-am bucurat să găsesc capela plină. Al nostru, al lor, nu mai contează. Contează că oamenii încă se mai roagă. Încă mai cred în EL.

Cu drag și cu iubire,
Aura B. Lupu
25/03/2024 

Un soare orb se ivește timid printre norii groși. Măcar frigul s-a îndulcit puțin, nu mai e doar 1 grad, ca dimineață. Cele mai multe magnolii s-au scuturat, covorul petalelor căzute mă întristează, n-am apucat să mă bucur de ele. Imboldul stringent de-a fugi departe, în lume, mă agasează. Pedalez. Fuga n-a rezolvat nicio problemă, doar le-a amânat, le-a decalat. Mi-e totuși dor de alergare. Să simt pista sub tălpi, să respir adânc, să-mi tremure mușchii de încordare. Știu c-o să reușesc, până la urmă. Mă mulțumesc cu fițălitul, până atunci. Un mănunchi de narcise izbucnește într-un mal abrupt, sunt galbene și triumfătoare. Le zâmbesc, admirându-le îndrăzneala. Printre cioturi, nămol, mărăcini, sunt o pată binevenită de culoare. Sunt lucruri care-s sortite să se întâmple, iar altele nu. Sita cernerii lor e deasă. E necruțătoare. Cred că secretul stă în acceptare. Umerii mi-s grei, parcă mă transform treptat în cariatidă. De parcă greutatea lumii-i pe ei. Îi scutur cu nerăbdare. Nu-i timp de văicărit. Asta e viața. Musai să merg înainte.

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

26/03/2024

Mă uit la videoclipul cu Kate Middleton și mă cutremur. Aveam o bănuială, un presentiment, dar ziceam că nu, nu se poate, sunt io subiectivă, sunt doar niște cuvinte ce mă bântuie. Pentru că am impresia că le aud peste tot, mereu, în ultimul timp. V-am scris, sunt cuvintele care pe mine m-au speriat dintotdeauna și pe care am evitat și să le pronunț, dar Dumnezeu a avut alte planuri. Ciudate și îmbârligate planuri, adaug io, dar numai în gând, pentru că doar acolo-mi permit să mă trag cu EL de șireturi.

https://aurablupu.com/…/19/cancer-carcinom-chimioterapie

Îi mulțumesc lui Dumnezeu clipă de clipă. Și empatizez cu Kate. Royalty sau muritor de rând, diagnosticul ăsta la fel te lovește, la fel te îngenunchează și te pune la pământ. Mă uit acum la pruncii ăștia-i mei și am mereu plânsul în gât. Ca să maschez asta, fac mișto. Bine, nici ei nu se lasă mai prejos, îmi plătesc cu-aceeași monedă. Lui Vlad, după chimioterapie, i-a crescut părul complet diferit, e negru și creț, așa că-l necăjim, împreună cu Adi, că seamănă tăt-tătuc cu tat’su, și-l întrebăm, râzând: „Crețule, i-acasă mă-ta?”. Behăim toți, în cor. Fata, iubita lui, se reface după a doua operație. Râde, sonor, zicând că na, altele plătesc bani grei pentru liposucție, iar ea a avut una gratis; și-mi face în ciudă, comparându-ne; ea, arătându-mi abdomenul ei plat, io, lăfăindu-mi burta dodoloață. Și nu pot să nu exclam în gând: „Doamne, cum i-ai mai potrivit! Da’ și simțul umorului îți cam lasă de dorit!” Îmi dreg vocea, fac rapid o cruce cu limba pe cerul gurii și-i mulțumesc. Din nou. Clipă de clipă. Pentru toate.

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

23/03/2024

Și veștile proaste continuă…

Nu prea am ce să vă scriu, decât că, dacă vreți și puteți, dați, vă rog, o mână de ajutor. E vărul meu.

Vă mulțumesc.

„Bună Aura, am fost azi personal la Tavi, una este să vezi poze, alta este să vezi cu ochii tăi munca de o viață a cuiva făcută scrum, o să îmi ia ceva timp să uit disperarea și tristețea din ochii lor, am plâns tot drumul înapoi.”

Am primit mesajul de la o cititoare. Că ai mei îmi spun și-mi povestesc ce au văzut și ce se întâmplă e una, e normal să fie îndurerați și afectați peste măsură, la construcția casei vechi au participat și ei, dar să primești mesaje de la oameni străini, impresionați de tragedia petrecută, e fără cuvinte. Singura rază de soare este că uite, sunt oameni buni care sar în ajutor. Vă mulțumesc fiecăruia în parte, vă știți voi, mi-ați scris în particular că ați donat. Să vă întoarcă Dumnezeu înzecit!

Donațiile se pot face în contul deschis la Banca Transilvania.

Titular cont: Boroș Rodica Marcela.

RO 63BTRL05201201U10760XX

Mă înclin.

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

21/03/2024

https://zcj.ro/eveniment/incendiu-urias-in-cursul-noptii-6-ore-au-luptat-pompierii-cu-flacarile-2-victime-transportate-la-spital–261159.html

https://cluj24.ro/foto-interventie-de-6-ore-a-pompierilor-clujeni-la-stingerea-unui-incendiu-de-casa-in-cuzdrioara-doua-persoane-la-spital-204989.htm

INCENDIU în Cuzdrioara. Intervenția pompierilor din Dej a durat mai bine de 6 ore – FOTO

Da, da, să le fie de bine, puii lu’ mama, îți zici, învârtind de zor în oale.

Amesteci, toci, călești, întorci. Manevrezi oale și tigăi cu măiestrie, de parcă ești „chef du chef”. Tu, care ziceai că nu-ți place să gătești, o faci acum cu dragoste. Pui un strop de inimă. Adaugi un zâmbet. Dregi cu iubire. Amesteci emoții. Și le învălui pe toate cu drag. Și cu iubire. Pentru copchiii ăștia care-ți fac sufletul să-ți tremure și ochii să-ți lăcrimeze, te întreci tu, pe tine. Orez cu pui în stil indian, noodles chinezesc cu pui și legume, mămăligă cu brânză, românească, și-o ruladă rapidă cu căpșuni. Le pui în caserole, le învelești să rămână calde, asa cum îi înveleai și pe ei când erau mici, faci semnul crucii peste ele, cum ai învățat de la părinți și te grăbești să le duci. Ești capra cu doi iezi.

„Doi iezi cucuieți

Ușa mamei descuieți!

Că mama v-aduce vouă…”

Ești furnica.

„O furnică duce-n spate

Un grăunte jumătate.

Încotro fugi, surioară?

Ia, mă duc şi eu la moară.

Şi-s grabită, şi-s grăbită

Că mi-i casa ne-ngrijită

Şi mi-s rufele la soare

Şi copii cer mâncare…”

Ești mamă, mai ales.

Da, da, să vă fie de bine, puii lu’ mama, le răspunzi când, după ce ajungi acasă, obosită, epuizată, privind mormanul de vase, bucătăria vraiște și casa goală, primești mesajul lor de mulțumire.

Și casa inimii ți se umple, instant.

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

17/03/2024

În ultimele șase luni mă simt ca într-un montagnes russes. Ba sus, ba jos. Ba frig, ba cald. Ba într-o căldură îngrozitoare, în deșert, alergând disperată după o Fata Morgana la care numai nu mai ajung (ce joc de cuvinte mișto, nu-i așa? ), ba în nordul-nordului, în frig extrem și întuneric. Mai văd, când și când, Aurora Boreală. Sunt clipele de respiro. Momentele de relaxare. Când poți să uiți de toate și vezi o frumusețe covârșitoare, care te conectează cu divinitatea și-ți liniștește cugetul. Dansul ireal, hipnotic, te vrăjește. Te resemnezi. Zici că totul are un scop. Noaptea, frigul, durerea, suferința, arșița, toate care te mistuie, te consumă, au o semnificație. Purificare? Curățare? Ardere completă? Poate.

Ori, ori.

Ori am fost vreo sămânță îngropată, ori o crisalidă, sper eu. Ori o să răsar, ori m-oi transforma în fluture. Sau, dacă-s al naibii de norocoasă, de la atâta presiune, poate devin diamant. Asta ar fi super fain. Ori, mai puțin fain, ar fi să fac un poc și gata; crăp ca și pietrele din deșert și goodbye, fâl-fâl, o-ntind în varză pe alt tărâm.

Orice-ar fi, io zic că-s pregătită. Și să răsar, și să zbor, dar și să plec.

Am negociat în ultimele astea șase luni destul cu Dumnezeu, EL știe că fac cu bucurie troc, dau la schimb o viață pentru alta fără să ezit, nu mă trag pe cur. Când iubești cu adevărat, ești capabil de orice. EL ne iubește CEL mai mult. Și ăsta-i gândul CEL mai liniștitor.

Până una, alta, mă dau într-un montagnes russes. Nu mă prea dau în vânt după el, dar asta e. Când intri în horă, musai să joci până la capăt, nu? Indiferent care-o fi.

Ori, ori.

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

10/03/2024

Cărțile mele le găsiți aici 
https://www.sionoeditura.com/product/eu-si-atat/
https://www.sionoeditura.com/…/traieste-iubeste-si-taci/
și aici 
https://www.libris.ro/librarie-online?fsv_77564=Aura+B.+Lupu
și-n următoarele librării:
Eminescu- București
Gaudeamus- Cluj
La două bufnițe – Timișoara
Junimea & Casa Cărții – Iași
Elstar – Câmpina
Șt O Iosif – Brașov & Libris
Prăvălia cu cărți – Constanța
Aida – Drobeta-Turnu Severin
și alte librării independente din țară.
PLUS rețelele naționale:
Alexandria
Cărturești
Humanitas
CLB – București

Acum și în format electronic.

Mulțumesc!
Copyright ©2017-2024 Aura B. Lupu 

Flori, multe flori. Culori, multe culori. Stări. Multe stări. Și miros de primăvară. În câteva zile au explodat magnoliile. Fără să vrei, zâmbești. E multă frumusețe-n jur, n-ai cum altfel. În ciuda problemelor, natura-și vede de treabă. Ieșind din casă, eram plină de furie, de nervi. Mă simt ca o oală sub presiune, mereu gata să defulez. Când un șofer grăbit mi-a tăiat calea, l-am blagoslovit, gesticulând. Parcă m-am mai răcorit. Dar abia când am cotit pe drumul ce duce printre lacuri, m-am liniștit. Acolo, departe de vacarmul străzii intens circulate, m-am calmat. Am oprit bicicleta, mi-am scos casca și-am lăsat vântul să mă răcorească. Nu-mi place când furia mă răvășește. Simt nevoia să-mi urlu frustrarea. Să sparg ceva. Chiar și lemne. Pe drumul de întoarcere m-am abătut pe la capelă. Acolo am găsit ce aveam nevoie. Iar când am văzut magnoliile înflorite și buchetele primite în dar, am putut zâmbi din nou. E totuși primăvară. Chiar dacă viața vine și șterge cu tine pe jos, niște flori restabilesc echilibrul. Am citit multe articole despre femei zilele astea. Unele mi-au plăcut, altele mai puțin. Io nu cred că suntem ființe extrem de complicate. Uite, în ciuda a tot ce se întâmplă, pe mine un simplu buchet de flori mă fericește. Și o magnolie înflorită.

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

09/03/2024

Cărțile mele le găsiți aici 
https://www.sionoeditura.com/product/eu-si-atat/
https://www.sionoeditura.com/…/traieste-iubeste-si-taci/
și aici 
https://www.libris.ro/librarie-online?fsv_77564=Aura+B.+Lupu
și-n următoarele librării:
Eminescu- București
Gaudeamus- Cluj
La două bufnițe – Timișoara
Junimea & Casa Cărții – Iași
Elstar – Câmpina
Șt O Iosif – Brașov & Libris
Prăvălia cu cărți – Constanța
Aida – Drobeta-Turnu Severin
și alte librării independente din țară.
PLUS rețelele naționale:
Alexandria
Cărturești
Humanitas
CLB – București

Acum și în format electronic.

Mulțumesc!
Copyright ©2017-2024 Aura B. Lupu

Câteodată sufletul mi-e plumb. Atât de greu încât mă trage-n jos. Mă întreb uneori cum de mai pot să funcționez normal. Să mănânc, să dorm, să muncesc, să râd… Mă privesc din afară, io, pe mine, și mă uit ca la o străină, nu mă recunosc. Mă întreb cât și câte mai pot duce. Și, mai ales, până când. Veștile proaste curg, n-apuc să mă dezmeticesc după un knockout, că vine altă lovitură ce mă pune la pământ. Cine nu mă cunoaște, poate zice că exagerez, atât de neverosimile-s poveștile nespuse, atât de absurde, de necrezut. Cineva-mi scria să dau și la alții din „multele calități”. Pun în ghilimele pentru că am zâmbit amar. Dar oare problemele câți ar vrea să le împartă cu mine? Câți s-ar înghesui să-mi ia din greutăți? Credeți-mă, chiar nu sunt de invidiat. Nici de compătimit, e clar. Dar când îți dorești să fii în locul altcuiva, trebuie să fii conștient că locul ăla vine la pachet cu de toate, și bine, dar și rău. Eu n-am invidiat pe nimeni, niciodată. Am admirat, m-am bucurat de reușite, mi-a părut rău de încercări, dar n-am vrut locul nimănui. Pentru că am locul meu, rezervat. E doar al meu. Nu-s în întrecere cu nimeni, nu sunt în niciun concurs. Poate doar cu mine însămi. Sunt doar eu. Și atât.

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

06/03/2024

Cărțile mele le găsiți aici 
https://www.sionoeditura.com/product/eu-si-atat/
https://www.sionoeditura.com/…/traieste-iubeste-si-taci/
și aici 
https://www.libris.ro/librarie-online?fsv_77564=Aura+B.+Lupu
și-n următoarele librării:
Eminescu- București
Gaudeamus- Cluj
La două bufnițe – Timișoara
Junimea & Casa Cărții – Iași
Elstar – Câmpina
Șt O Iosif – Brașov & Libris
Prăvălia cu cărți – Constanța
Aida – Drobeta-Turnu Severin
și alte librării independente din țară.
PLUS rețelele naționale:
Alexandria
Cărturești
Humanitas
CLB – București

Acum și în format electronic.

Mulțumesc!
Copyright ©2017-2024 Aura B. Lupu

La 2 ore și un pic, e un loc unde mă simt ca-n România. Cu dealuri, păduri, cascade, e o cu totul altă priveliște decât întinderea de aici, ca-n palmă, unde locuim. Belgienii zic cu mândrie că se duc „la munte”, e mult spus, vârful Munților Ardeni e de-un amărât 694 m față de cei 2544 ai Moldoveanului nostru, din Carpați. Dar e o schimbare plăcută de peisaj să pleci în Ardennen, fie și numai pentru un weekend. Nu știu dacă mi-ar plăcea să locuiesc permanent acolo, o vreme cred că ar fi plăcut și interesant dar, după un timp, ar apărea nu plictiseala, am destule de făcut, cât mai degrabă sațietatea de pustiu. Pentru că e pustiu. Mai ales acum, când încă nu e sezon, e puțină lume. Însă e tare frumos. Am găsit în apropierea casei în care am stat un lac de o culoare cum încă n-am mai văzut. Ceva între turcoaz și verde, o splendoare. Cascada Coo, dublă, am mai văzut-o, dar de data asta, fiind și soare, a fost și mai deosebită, formându-se un curcubeu. Mereu mă impresionează forța apei, e uluitoare, e o etalare de putere care nu-ți dă de ales, decât să te cutremuri un pic, de frică, și să o admiri.

A fost o ieșire binevenită. Un răsfăț. O schimbare binevenită de peisaj. Pe care, dacă veniți în Belgia, e bine să nu-l ratați.

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

04/03/2024

Cu cât caut mai mult, cu-atât mă simt mai dezamăgită. Cu cât încerc să înțeleg mai bine cum și de ce, cu atât mă zăpăcesc mai tare. Cu cât cred că pricep mai multe, cu-atât îmi dau seama că nu știu nimic. Cu câtă îndârjire vreau să descopăr, să aprofundez, mă pierd, mă adâncesc în necunoscut.

Ce ciudată-i viața asta! Cât e de plină de neprevăzut! O sfoară șerpuitoare, plină de noduri, pe care le desfaci rând pe rând, sperând că la capăt o să găsești o cheie; a fericirii, a bogăției, a succesului, a tot ce vrei. Și desfaci noduri, urmând șerpuirea sforii, tot sperând că la următoarea cotitura, după colț, o să găsești cheia promisă. Și cu fiecare nod desfăcut, înveți câte ceva. Și-ajungi la capăt. Nu mai sunt noduri, sfoara e lină. Dar nimic din tot ce-ai învățat nu te face nici fericit, nici bogat, nici plin de succes. Cheia aia nu există. Drumul parcurs însă da. Asta era de fapt esența. Aici era și fericirea și bogăția și succesul. În căutarea lor.

„Ai căutat o floare

şi a găsit un fruct.

Ai căutat un izvor

şi ai găsit o mare.

Ai căutat o fată

şi ai găsit un suflet –

şi eşti dezamăgit.” (Edith Södergran)

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

03/03/2024

Scriam ieri, de mărțișor, cu un pic de supărare, de soare, ciripit de păsărele și vreme bună. Despre lipsa lor, mai exact. Eram ușor tristă, recunosc. Simbolic, de mărțișor, în prima zi de primăvară, ar fi trebui să fie o zi frumoasă, nu? Și…
Cineva, acolo sus, mă iubește.
Pentru că azi, deși s-a anunțat ploaie și frig în weekend, simt chiar acum, în momentul în care scriu, cum mă încălzesc razele soarelui prin fereastra deschisă, în timp ce aerul curat, tare, îmi invadează plămânii. M-am trezit în ciripitul vesel, cu o vedere superbă spre pădure și-n susurul apei curgătoare. Sunt fericită. Cum să nu fii? Să fii alături de prieteni, departe de lumea dezlănțuită, să trăiești un prezent la care ieri doar visai, e un motiv suficient de fericire. Mare. Iar să-ți mai și strângi copiii-n brațe, să le urezi „Bună dimineața!”, e nu doar fericire, e o binecuvântare. Pentru care poți doar să mulțumești.
Mulțumesc, Doamne!
E o primăvară minunată!
Cum vă doresc și vouă să aveți!

Cu drag și cu iubire,
Aura B. Lupu
02/03/2024

Verdele este culoarea mea preferată. Aștept verdele primăverii cu nerăbdare. Iar pe soare, chiar și cu dinți, îl doresc cu ardoare. Mă uit pe fereastră și-mi vine să mă ascund sub plapumă. Deschid laptopul și găsesc mesajele voastre. A, e 1 martie? După vreme n-aș fi zis, e prea trist și mohorât afară. Sorb din cafea cu înghițituri mici, e a doua cană, prima am băut-o lacomă, din două-trei guri. Mă exasperează trântitul portierelor și ușilor, forfota și zgomotele stridente. Oare cum e să te trezești și să nu auzi nimic altceva decât ciripitul păsărilor? Fără trafic, fără claxoane, fără vecini care mereu parchează în fața casei tale, de zici că-i un loc cu lipici, uns cu miere? Terasa-mi lipsește, teribil. Măcar acolo, sus, sunetele sunt mai estompate. E însă prea ud, prea frig să pot să mă refugiez acolo. Cu speranță, arunc o privire la prognoză. Suspin. Iar weekend cu ploaie. Trântesc nemulțumită clapeta. Mâna-mi rămâne suspendată deasupra tastaturii. Visez cu ochii deschiși la soare, la vreme frumoasă, la verde. Răbdare, Auruc. Mai ai puțintică răbdare.

S-aveți un 1 martie așa cum vă doriți!

Cu drag și cu iubire,

Aura.

Cărțile mele le găsiți aici 
https://www.sionoeditura.com/product/eu-si-atat/
https://www.sionoeditura.com/…/traieste-iubeste-si-taci/
și aici 
https://www.libris.ro/librarie-online?fsv_77564=Aura+B.+Lupu
și-n următoarele librării:
Eminescu- București
Gaudeamus- Cluj
La două bufnițe – Timișoara
Junimea & Casa Cărții – Iași
Elstar – Câmpina
Șt O Iosif – Brașov & Libris
Prăvălia cu cărți – Constanța
Aida – Drobeta-Turnu Severin
și alte librării independente din țară.
PLUS rețelele naționale:
Alexandria
Cărturești
Humanitas
CLB – București

Acum și în format electronic.

Mulțumesc!
Copyright ©2017-2024 Aura B. Lupu

„Nu te justifica. Nu fi supărată. E sub demnitatea ta. Nu pune la suflet. Nu merită. Nu-ți face probleme.”

Citind toate astea, rânjesc. Ca pisica la oala cu smântână.

Oameni buni, io știu că voi sunteți drăguți și vreți să mă încurajați și să mă susțineți, și vă mulțumesc din suflet pentru asta. Dar mai știți și că-s sinceră și ce-am pe mațe, musai să defulez.

Probleme nu-mi fac. Răspund doar la ele. Că să tac ca cuca-n bălării, nu mi-e felul. Și nici să bag sub preș ce mi se întâmplă, nu pot. Postez să se vadă, să se știe. E un fel de „Aviz amatorilor”. Avertisment și expunere. Cine calcă-n străchini pe aici, să știe că n-o să fie tolerat, șters, ascuns. Pentru că, nu știu dacă ați remarcat, dar pe pagina asta sunt puține, foarte puține comentarii aiurea, nelalocul lor. Iar asta nu s-a petrecut peste noapte. Să ai peste douăjdouă de mii de urmăritori, iar înjurăturile să nu fie la ordinea zilei, e ceva. Ceva la care am muncit constant. Am curățat grădina de bălării. Și-o curăț zilnic, în continuare. Detest lăsarea-n voia sorții, în plata Domnului, nebăgatu-n seamă etc. Nu, frate, ai călcat pe bec, asumă-ți și plătește atunci, pe loc. Că până la Dumnezeu, ne mănâncă sfinții! Ești nesimțit, neobrăzat, încalci buna-cuviință? Nu scapi, ești expus, tras la răspundere. Pe principiul că e mare grădina Domnului/Facebook-ului, mulți își permit multe și de toate, crezând că scapă, că nimeni nu-i trage de mânecă și nimeni nu le bate obrazul. Asta până ajung aici, pe pagina asta. Nu-s io justițiara de serviciu sau femeia minune, dar cui îi place să mă citească, știe deja câte prune am în straiță, știe deja cum sunt și ce fel. Cui nu, să mă ocolească. Iar cine calcă pe bec, să știe că nu tac, nu bag sub preș, nu ignor, nu tolerez. Pentru că e rețeta perfectă să te invadeze bălăriile.

Și nu doar aici, în spațiul virtual, ci peste tot, oriunde. Să nu mai facem ca struțul, prefăcându-ne că nu vedem problemele, ascunzându-ne ochii-n telefon, mergând cu capul în pământ și vârât între umeri. Să luăm atitudine și să spunem STOP, să nu mai tolerăm comportamentele nepotrivite, nesimțirea și neobrăzarea.

„Nu te justifica. Nu fi supărată. Nu pune la suflet. Nu merită. Nu-ți face probleme.”

La mine nu merge, nu funcționează.

Nu mă justific. Avertizez.

Nu-mi fac probleme. Răspund la ele.

Nu mă supăr. Reacționez perfect normal la situații abnormale.

Nu pun la suflet. Răspund din el.

Nu merită. Ba da! Merită, cu prisosință, tocmai pentru că astfel creăm o realitate frumoasă, aerisită, curată. Asta este demnitatea mea. Aleg să fiu așa cum am fost de la bun început, din noiembrie 2017 când am creat spațiul ăsta: sinceră, simplă și naturală.

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

28/02/2024

Nu mă prea amuză unele cerințe. Nici nu mă onorează defel. Ba mă chiar scot din sărite, pentru că au o doză de nesimțire si obrăznicie care mă irită teribil. Nu prea înțeleg cum ajungi să ceri cuiva, ceva gratis, doar așa, c-ai auzit tu cum că-s mărinimoasă. Oi fi, da’ cu cine vreau io. Și mărinimia nu înseamnă și prostie, nu vine cu tâmpenia la pachet. Cărțile astea scrise și ajunse prin librării, nu-s doar o hachiță de-a mea, un moft. Plătesc pentru publicarea lor. Plătesc tipărire, corectare, editare. Plătesc transport. Scriu de plăcere, ok, dar nu-s vreo bogătașă care face asta doar ca să se afle-n treabă, că se plictisește și nu mai știe ce să facă cu banii. Muncesc din greu, am un job, am credite și facturi de plătit și, în fond și la urma urmei, și scrisul e tot munca mea. Pentru care vreau să primesc ceva în schimb, nu laude, aplauze și mulțumiri că, vorba lui mama, de mulțam mi-e plin podul. Cărțile astea-s rodul muncii și minții mele. E normal să vrei să fii plătit pentru munca ta, nu? Am donat, am făcut cadouri cu mare bucurie, dar să-mi permit să dau 35 de bucăți așa, că vrea un nene să le ofere colegilor de armată, nu, mersi. Nu întorc banii cu lopata-n pod, nu mă scald în ei și nici nu trăiesc în lux și în huzur. Nu mă duc cu bicicleta la muncă de nebună, prin frig, vânt și ploaie doar așa, că mă plictisesc. Așa cum fiecare muncește pentru că are nevoi de împlinit, am și eu. Sunt un simplu om, de condiție poate un pic peste medie, dar care a muncit de i-au mers fulgii ca să iasă din sărăcie. Nu cred că există oameni care, chiar muncind cu plăcere, renunță la salariul lor. Iar dacă nenea s-ar fi obosit să citească măcar o carte din cele patru scrise de mine, ar fi știut toate astea.

Oi fi mărinimoasă, da’ toantă nu-s. Când vrei să faci cadouri colegilor de breaslă, fă-o. Bravo, felicitări pentru intenție. Dar fă-o pe punga ta.

Hai, pa!

Cu nervi, de data asta.

Aura B. Lupu

26/02/2024

Hai să lămurim ceva. Nu-l mai urăsc pe ex, dar nici pe mine, cum am făcut-o multă vreme. Am scris despre asta https://aurablupu.com/2020/08/04/

Exul e un subiect, pentru mine, închis. La fel ca ușa spre trecutul acela dureros. O redeschid doar când văd suferință asemănătoare, pentru că empatizez. Trecând prin abuz, știu ce mult înseamnă o vorbă blândă, un îndemn, o susținere. Un exemplu că se poate ieși dintr-o relație aparent fără ieșire, că există speranță. Militez în felul meu, nu pentru egalitate, n-are cum să fie, ci pentru educație și schimbarea mentalității, dar… Ador să fiu femeie. Acum. Când eram copil, mi-am dorit să fiu băiat. Când am mai crescut și am trecut prin fel și fel de experiențe neplăcute prin autobuze, prin locuri întunecate și pustii, cu indivizi libidinoși și spurcați, la fel. Când exul mă altoia temeinic, iar. Acum nu. Acum iubesc să fiu femeie, să fiu cea slabă, cea protejată, cea alintată, iubită, dorită și răsfățată, îmi place la nebunie să fiu miorlăită, bibilită și mădărită. Pentru că să fiu puternică, hotărâtă, curajoasă și temerară m-am cam săturat să fiu. Am obosit să fiu. Am venit pe lumea asta într-un corp de femeie și, în sfârșit, sunt recunoscătoare c-am venit astfel. Îmi iubesc acum corpul imperfect, ridat, plin de cicatrici, cu șuruburi prin oase și cu părți lipsă, rotofei și durduliu mai mult ca niciodată. Mai mult decât atunci când era fit, tânăr și cu toate părțile la locul lor. Nu mă mai plâng că-s doar o muiere și nu-s ficior pentru că, să fii femeie, e o binecuvântare. Femeia dă naștere pruncilor, e un miracol, e parte din Facerea Lumii, e o minune. Acum așa simt. La fel cum pentru exul nu mai simt nimic. Nici ură, nici milă. L-am iertat. Deplin. Îi mulțumesc pentru cei cinci ani petrecuți împreună, nu contează cum, a fost și alegerea mea, nu? Iar pentru cei doi feciori superbi pe care mi i-a oferit, îl iubesc. Nu în felul ăla romantic, evident, ci ca de la un suflet la altul. Simplu. Pur. De ce am scris toate astea? Pentru că asta este de fapt schimbarea la care ar fi fain să aspirăm, să ne-o dorim. A mentalității noastre, a fiecăruia în parte. Așa înaintăm, așa ieșim din Evul Mediu și nu mai persistăm în tipare vechi. Când reușim să înlocuim ura cu iubire. Când suntem capabili să-i iertăm pe cei care ne-au provocat cea mai adâncă suferință. E greu, e dureros, e un proces lung. Dar e posibil. Și știți ce este cel mai fain? Nu doar că schimbi ceva, te și vindeci. Te eliberezi. Și nu doar pe tine, ci și pe copiii tăi.

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

22/02/2024

P.S.

Nu știi ce cadou să-i faci de Dragobete?
Simplu: cărțile mele sunt la un click distanță.
Tu te dai cult, ea se dă intelectuală, io mă dau scriitoare.
Everybody happy.
The end. 
Mulțam.

Cărțile mele le găsiți aici 
https://www.sionoeditura.com/product/eu-si-atat/
https://www.sionoeditura.com/…/traieste-iubeste-si-taci/
și aici 
https://www.libris.ro/librarie-online?fsv_77564=Aura+B.+Lupu

Știam că nu-i o idee bună să-mi fac cont pe TikTok, dar am vrut să nu mă las mai prejos, să mă număr și io printre ăștia mai tinerei, nu doar cu anticii, pardon, maturii și înțelepții de pe feisbuc. Eh, uite acu’ belea, dau peste rețete pe care musai, da’ musai să le încerc. M-am străduit voinicește să le rezist, însă n-ai cum, dom ‘le, n-ai cum! Și iacătă! tortul de clătite cu cireșe. S-a dus pe copcă dieta. Ziceți și voi, puteți rezista?

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

18/02/2024

Azi, nu-mi spune adevărul. Minte-mă frumos. Spune-mi că totul este bine, că există unicorni și miracolele se petrec la fiecare pas. Azi, ascunde-mi adevărul. Minte-mă frumos. Sune-mi că nu există durere și suferință, că cerul este roz și viața e ca-n povești. Azi, nu-mi spune adevărul. Lasă-mă să visez frumos, să cred că lumea-i bună, că toți oamenii-s frumoși și drepți. Azi, nu-mi spune adevărul. Azi, minte-mă frumos, declară-mi cu patos, cu pasiune că încă mă iubești. Azi doar ține-mă la piept și lasă-mă să plâng. Șterge-mi doar lacrimile, fără să-ntrebi nimic. Pentru că dacă ai face-o, nu te-aș putea minți frumos. Ți-aș spune adevărul. Plâng pentru că eu încă te iubesc.

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

12/02/2024

Am dormit 12 ore. 12!!! Cred că n-am mai dormit atâta niciodată. Seara cad lată de oboseală, simt efectiv cum bateriile-mi pâlpâie, epuizate. Mai ales după multiplele reprize de bufeuri și crize acute, atunci când durerea dispare, adorm instant.

Când mama îmi zicea că, de la o vârstă, simți efectiv cum te lasă puterile și ce făceai ieri, azi nu mai poți face, n-o credeam, mie asta n-o să și se întâmple, nuuu, io mi-s super-femeie, nu mă las, io o să fac sport, mișcare, o să mănânc sănătos, o să mă hidratez și-o să mă îngrijesc, bla, bla, bla. Pe naiba! Cu toate astea, tot la vorbele mamei am ajuns și-i musai să-i dau dreptate. Ce făceam ieri, azi nici vorbă să mai fac. „Nu-i după voință, că-i după putință!”, zicea bunicul meu. Speranța mea e că-i doar o etapă trecătoare. C-o să-mi revin. C-o să pot s-alerg din nou, să joc badminton, să escaladez munți și să nu mai gâfâi ca o locomotivă după doar trei scări urcate. Știu că poate-s nerealistă, dar ca înecatul ce se agață de un pai, nu mă las.

Ieri am trecut, după multă vreme, prin locurile pe care acum doi ani le parcurgeam zilnic, în alergare sau plimbare, unde jucam badminton și râdeam în hohote cu Adi, prostindu-ne ca doi puști. Azi ne întrecem în văitături, unu’ de genunchi și spate, altul de umăr și încheieturi; și amândoi de tot și toate.

Cu toate astea, mă consolează gândul că încă pot merge cu bicicleta, că pot munci cu drag și spor, că mintea, așa în ceață cum e câteodată și complet uitucă, mă ajută încă, cât de cât. Ok, corpul îmbătrânește, e ceva normal și natural. Dar dacă spiritul rămâne tânăr, dacă voința se păstrează de fier, putința crește, câte-un pic. Nu mult, dar suficient. Știți expresia, nu-i așa? Când Dumnezeu închide o ușă, deschide undeva o fereastră.

Mama, ai dreptate, ce ieri făceam, azi nu mai pot. Tocmai de asta, o să fac altceva. C-așa-s io, căpoasă ca un catâr. Și vă-ndemn și pe voi să faceți la fel. E al naibii de greu uneori, dar fără provocări, fără lecții de viață și încercări, ce-am fi? V-am țucat!

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

06/02/2024

După ce curăț nisipul de ceara scursă de la lumânări, mă aplec să mătur praful și frunzele strânse-n micuța capelă. Gâfâi. Măicuța Domnului mă privește blând. Pereții-s stropiți cu noroi, o mașină probabil a trecut prea aproape și-a murdărit-o. Suspin. Ce ușor e să murdărim, să aruncăm cu noroi, nepăsători și aroganți și să nu ținem cont de nimeni! Probabil și pe șoferul acela Măicuța l-a privit tot blând. Avea mare nevoie. Eu nu-s la fel de îngăduitoare. Să nu uit, data viitoare să aduc și o cârpă și-o sticlă cu apă, poate reușesc să le șterg. Ridic privirea spre cer. E înnorat. Sper să nu plouă. Înainte să-mi încalec bițigla, ceva îmi atrage privirea. Zâmbesc. Norii s-au dat la o parte, puțin de tot, cât să văd cerul și-un pic de roz. Speranță. E bine. Mulțumesc, dragă Măicuță.

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

03/02/2024

Chiar dacă mă simt ca o cloșcă pe ouă, dispariția durerii, în nicio jumătate de oră, e tot ce contează. Descoperirea pernuței minune, Kersepitje – Kersenpitkussen, m-a salvat de durere de multe ori. Când săgeți otrăvite-mi trec prin mijloc, radiind spre rinichi și ceafa mi se înțepenește, mulțumesc că am dat de banalii sâmburi de cireșe, strânși într-un săculeț. Aur curat sunt, nu doar sâmburi. Căldura binefăcătoare se răspândește, treptat. O scot de sub bazin și-o mut la ceafă. Ce bine e! Plătesc acum bufeurile și statul cu geamul deschis. Ochii mă strâng. Ploapele-s grele. Azi a fost umezeală, frig. Mohorât, gri. O oboseală copleșitoare plutește în aer, mulți oameni se plâng de moleșeală și apatie. De-un „fără chef” general. Io, ca de obicei, îmi schimb starea schimbându-mi culoarea. Ta-naaa. Oboseala-mi dă târcoale, dar nu mă las. Ce noroc c-am dat de „kersepitje”, săculețul minune! Voi cum scăpați de durere? Ce remedii aveți?

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

30/01/2024

Stau cu geamul deschis, bufeurile mă fac să mă simt ca o oală sub presiune, fierbând în suc propriu, la foc mic. Luna nu mai e chiar plină și, chiar dacă-i spre miezul nopții, mașinile circulă cu îndârjire. Pentru că-i concurs de fițălit* la noi în sat, de vreo trei zile e agitație mare. Doi turmentați se opresc sub balcon, râzând și rezemându-se unul de altul. Sunt simpatici în beția lor. Habar n-au c-o lunatică-i privește. Nevestele-i ajung, clătinându-se și ele. Tot nu m-am obișnuit să văd femei bete. Aerul e rece, dar îmi face bine. Azi s-a produs întâlnirea de gradul zero, dintre Max și Luna, pisica de care m-am îndrăgostit iremediabil. A fost bine, se tolerează, Max a fost tare cuminte, dacă l-ar fi lăsat, ar fi și pupat-o. Luna însă n-a prea vrut, s-a înfoiat și l-a câhâit. Totuși, presimt c-o să fie prieteni. M-am răcorit. E timpul să merg la culcare.

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

27/01/2024

Cărțile mele le găsiți aici

https://www.sionoeditura.com/product/eu-si-atat/

https://www.sionoeditura.com/…/traieste-iubeste-si-taci/

și aici

https://www.libris.ro/librarie-online?fsv_77564=Aura+B.+Lupu

și-n următoarele librării:

Eminescu- București

Gaudeamus- Cluj

La două bufnițe – Timișoara

Junimea & Casa Cărții – Iași

Elstar – Câmpina

Șt O Iosif – Brașov & Libris

Prăvălia cu cărți – Constanța

Aida – Drobeta-Turnu Severin

și alte librării independente din țară.

PLUS rețelele naționale:

Alexandria

Cărturești

Humanitas

CLB – București

Acum și în format electronic.

Mulțumesc!

Copyright ©2017-2024 Aura B. Lupu

N-am pretenții. Nici mici, nici mari. Am învățat să nu mai aștept și să nu mai cer nimic, de la nimeni. Mi-e bine așa. Sunt perfect ok cu asta. Cine mă vrea, mă caută. Cine mă dorește, știe unde să mă găsească. Cine vrea să mă cunoască, mă citește. La propriu și la figurat. Scriu printre rânduri. Transmit prin cuvinte. Sufletul mi-l port în palme iar inima în priviri. Nu-s o mare enigmă, nici vreo fandosită. Primesc cu drag, pe oricine. Intru cu drag în casa oricui. Cărțile mele sunt pe rafturi. Un click și devin parte din orice familie. Nu mai am nici răbdare, nici chef de jocuri, de prefăcut, de păstrat aparențe. Mi se cam fâlfâie de aere și de minciuni, de socializat și de făcut ce trebuie, de potriviri și cercuri. Mi-e bine mie, cu mine. Dacă pot să fiu simplă, naturală și sinceră, mi-e de ajuns. Dacă pot să mă uit la apusuri și răsărituri, dacă pot să respir, să râd, să fiu atipică, ciudată, adică așa cum vreau și am io chef, mi-e suficient. Nu mai am răbdare și nervi să menajez susceptibilități inutile, să-mi măsor cuvintele, să-mi înfrânez emoțiile. Mi-a rămas timpul scurt. Mi s-a micit vremea. Și nu-mi mai vine bine, nu mă aranjează conveniența. N-am pretenții. Dar nici pe ale celorlalți nu mai am niciun chef să le tolerez.

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

26/01/2024

Cărțile mele le găsiți aici 
https://www.sionoeditura.com/product/eu-si-atat/
https://www.sionoeditura.com/…/traieste-iubeste-si-taci/
și aici 
https://www.libris.ro/librarie-online?fsv_77564=Aura+B.+Lupu
și-n următoarele librării:
Eminescu- București
Gaudeamus- Cluj
La două bufnițe – Timișoara
Junimea & Casa Cărții – Iași
Elstar – Câmpina
Șt O Iosif – Brașov & Libris
Prăvălia cu cărți – Constanța
Aida – Drobeta-Turnu Severin
și alte librării independente din țară.
PLUS rețelele naționale:
Alexandria
Cărturești
Humanitas
CLB – București

Acum și în format electronic.

Mulțumesc!
Copyright ©2017-2023 Aura B. Lupu

Zâmbesc din senin. Nodul din piept a dispărut. Durerea parcă a luat-o cineva cu mâna. Frigul mușcător a fost înlocuit de-o adiere mai blândă. Azi-noapte m-a înnebunit zgomotul unei cutii purtată în sus și-n jos pe stradă de vântul turbat, zdrăngănind și scrâșnind pe asfalt. Am reușit să adorm într-un târziu, de câteva ori mi-a venit să cobor și s-o vânez, doar ca zgomotul ăla să-nceteze odată. Simt cum ceva clocotește în mine. N-am răbdare. Vreau să fac multe și nu fac nimic. Mă-nvârt fără rost prin casă. La serviciu gândul îmi fuge aiurea. Mă trezesc zâmbind din senin. Am chef să mă apuc de sport, să-mi consum cumva zbuciumul și energia. Bicicleta mă ajută, dar nu-i suficient. Vorbesc mult. Tac adânc. Suspin des. Și zâmbesc larg. Oare-i vremea asta de vină?

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

22/01/2024

Stau în fața porții școlii, e frig, îmi adâncesc mâinile în buzunare și-mi trag gluga pe cap. În loc să stau cu ochii-n ecranul telefonului, îmi place să observ. Nici de data asta nu-s dezamăgită, o pasăre mică, neagră, cu ciocul galben, ciugulește dintre frunze. Când mă vede, se oprește și mă studiază atent. Decide că nu-s un pericol și-și continuă scurmatul. Cred că e o mierlă, nu-s sigură. Îi fac câteva poze, nu mă bagă-n seamă. Nu știu ce tot ciugulește, nu reușesc să văd, n-am ochelarii la mine, deși ar trebui să-i port. Se oprește și-apoi zboară, brusc. Aud pași în spate. Aha, încep să apară și ceilalți „așteptători”. Ne salutăm, zâmbind. Inima îmi crește. I-am românizat. Deja-i știu pe nume pe mulți dintre ei. Îmi amintesc primele zile, când era o tăcere apăsătoare în fața porții școlii, nimeni nu vorbea. Mai toți erau cu nasurile-n telefoane. Acum cotcodăcim de zor, până apar copiii. Socializăm (a se citi bârfim). Știu că Erna urmează să fie operată la umăr, Marie are probleme cu inima, Erwin a fost la înmormântarea prietenului cel mai bun și are ochii-n lacrimi, când ne povestește. La doamna profesoară din Erpe-Mere a nins alaltăieri, Wiske a fost la control. Am aflat că joia parcarea e plină pentru că se joacă cărți în Lekkerbek, pentru bufeurile de la menopauză e bun ananasul. Domnul care seamănă leit cu frate-miu (știe, că i-am făcut și poză și i-am arătat și lui una cu sosia lui) zice că nevastă-sa a fost și ea bolnavă și că s-au schimbat mult timpurile. Se aude clopoțelul. Copiii năvălesc. Io zâmbesc. Când trec pe sub copaci, aud un ciripit. Probabil e mierla mea scurmătoare.

Ce fain e să fii româno-belgian!

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

19/01/2024

Primesc invitații să intru în fel și fel de grupuri, le mai ignor, le mai accept, dacă-s insistenți zic hai, s-o fac, le-o fi plăcând cum scriu și vor să mă alătur, rezonăm, bag’ seamă. Și după ce răspund la întrebări și-s de acord cu condiții, termeni de utilizare etc., după ce dau scroll la pisicuțe, bune-dimineți, nopți și mai bune și cruci nenumărate, cu poze impersonale, texte copy-paste, aminuțuri, rugăciuni și Doamne-ajută fără număr, când vreau să postez și io ce scriu simplu, firesc și din suflet, adevărat, real și fără cosmetizări inutile, cu pozele mele nefiltrate, ia, ghiciți ce se întâmplă? Exact. Mi se refuză postarea. Că cică nu îndeplinește condițiile sfântului grup a lu’ pește prăjit. De curiozitate am intrat de câteva ori să văd cine-s administratorii și moderatorii ăia atât de stricți ce-mi refuză postările. M-am lămurit. E clar și evident că ceva fac complet greșit. Total eronat. Dacă la astfel de postări distribuirile depășesc suta iar vizualizările și like-urile trec de mii, io mă declar învinsă. Cred că renunț. O dau naibii de scriere autentică și trec la copy-paste. Cheia succesului asta e, frățiorii și surorile mele! AMIN! Doamne ajută! O zi minunată! Nu vă opriți! Rugăciunea de miercuri! Poftă bună la cafeluță! Știrea serii! Știrea zilei! A-nnebunit lupu’ și-a păpat-o pe capră! Amin!

Consternata

capră.

Aura B. Lupu

10/01/2024

Când am întrebat odată un musulman care-i semnificația Ramadanului, răspunsul mi-a dat de gândit. Credeam că-i aceeași cu a postului nostru, ortodox. Dar, pe lângă curățarea trupului și-a sufletului, la ei mai are o semnificatie: să empatizeze cu cei săraci, să poată înțelege ce înseamnă să nu ai mâncare, să simtă cum e să-ți fie foame și sete. Și astfel să fie recunoscători și să învețe să dăruiască.

Nu-s vreo sado-masochistă care adoră să se plimbe cu bițigla prin frig și ploaie, nici martiră nu-s, ca să câștig adepți, respect sau simpatie. Dar nici să las impresia că traiesc în lux și în huzur nu vreau. Pentru că ar fi o mare minciună. Pentru fiecare cent muncesc. Nu-mi pică nimic din cer. Da, recunosc că mi-ar plăcea să trăiesc din scris, dar asta-i ceva abstract, o ipoteză. Și iar da, e alegerea mea să merg la serviciu cu bicicleta, pe orice fel de vreme și-n orice condiții. O mică mostră din peripețiile pe bicicletă aveți mai jos. Se aude cum începe să bată vântul la un moment dat.

Când stăm în fața focului, la căldură, cu o cană de ceai fierbinte în mâini, sau în pat, sub plapumă, e ușor să comentăm. E simplu să judecăm. Și-i al naibii de convenabil să declarăm că-i frumos frigul, că iarna are farmecul ei, că-i sănătate curată bla, bla, bla. Dar când ești nevoit să înfrunți nămeți, când nu ai haine și cizme adecvate, când ești sărac și n-ai bani nici să-ți cumperi lemne, ca să-ți faci un foc în sobă, să te încălzești, sau când e musai să cari apă cu găleata pe ger (chiar și de numai de -5 grade), parcă se schimbă un pic nuanța. Parcă nu mai e atât de minunată iarna. Mă bucur să văd atât de mulți admiratori ai ei, sunt și eu în aceeași oală dar, chiar dacă nu mai sunt săracă, uite, mă duc cu bicicleta la muncă, să nu uit cum e. Să-i înțeleg mai bine pe cei ce n-au un foc să se-ncălzescă.

Ar fi bine să învățăm să postim nu doar cu gura, ci mai ales cu sufletul. Să ne abținem nu doar de la mâncare, ci mai ales de la judecăți, răutăți și cuvinte aruncate-n grabă. Și să ne mai punem uneori și-n locul celorlalți. Tocmai ca să înțelegem.

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

09/01/2024

https://videopress.com/v/21l9IVJe?resizeToParent=true&cover=true&preloadContent=metadata&useAverageColor=true