De ziua lui, fecior’miu și-a dorit tort de ciocolată. „Piece of cake” mi-am zis io-n barbă, încrezătoare-n forțele proprii, că doar nu-i nici primu’, nici ultimu’ tort pe care-l fac. Și tocmai ca să nu repet același fel, am zis să-ncerc o nouă combinație, de ciocolată și portocale, doar de ciocolată m-am gândit c-o sa fie prea greu de digerat. Caut rețeta și mă apuc de treabă. Știi-mă pălăria unde-mi era gândul, (de fapt știu bine unde-mi era, toată ziua, deși era motiv de sărbătoare, io am cam fost cu lacrimile-n ochi, e prima aniversare fără Edi, și-mi lipsește teribil să-l văd mișunând prin bucătărie, milogindu-se la câte-o bucățică de ceva), dar îmi pică fisa la un moment dat, pregătind maglavaisu’, c-am adăugat gălbenușurile înaintea zaharului… No, ca să nu arunc compoziția, că era păcat, am zis hai să-l transform din tort în chec (o idee foarte bună, până am scos blatul din cuptor, checul „improvizat” dispăruse deja, „termitele”-și făcuseră de lucru’ prin bucătărie, atrase de miros! 😉 ). M-apuc iar de bătut albușurile, numa’ că nici de data asta nu mi s-o arătat. Deși din același cofrag am luat ouăle,  numa’ nu se mai băteau spumă… Cu chiu și vai am reușit, am adăugat restul în ordinea corespunzătoare, l-am băgat la cuptor și m-am apucat de cremă. Nici crema n-a reușit din prima și mă gândeam deja la un moment dat că m-oi duce la cofetărie să cumpăr un tort gata făcut, dar iar m-a lovit părerea de rău, știam că ingredientele-s proaspete, bune, așa că zic, hai să-l termin totuși, că la gust da-de n-a fi rău…

A ieșit de nota 10, după cum mi-au zis termitele care l-au halit. Neașteptat de bun, delicios de-a dreptu’!

Ce vreau io să vă zic (în afară să mă laud cu tortùrile mele 🤣😜  ) e să nu vă lăsați descurajați. Când ceva nu iese, nu-i musai că n-a fost să fie, poate că-i doar un îndemn să perseverăm. Unde noi credem c-am dat chix, de fapt alții pot spune: „Uau, ce super a ieșit!”. Mai ales când în tot ceea ce facem, punem ingredientul magic: dragoste.

Cu drag și cu iubire,

Aura.

18/11/2019