În perioada asta din an n-am prea stat prin Belgia, de obicei eram în România. Anul ăsta însă așa s-a potrivit, să plecăm mai repede, în iunie, și nu regret. Orașul acum e aproape pustiu. Majoritatea cred că-s duși în concedii, care de unde-a venit. La bulgari nu se vede nicio mișcare, când trec pe … Continuă lectura Încremenire →

Momentul exact în care am hotărât să-mi schimb viața nu-l mai știu. Pentru că am făcut-o de multe ori. Am urcat, am căzut, mi-am șters genunchii zdreliți, mi-am scuturat mâinile prăfuite și-am luat-o iar de la capăt. Mereu am zâmbit, chiar și când îmi venea de fapt să plâng, mereu am găsit forță să merg … Continuă lectura Mereu →

Am ajuns cu bine – Doamne-s mulțam! –și înnoptăm în Austria. Am găsit un loc splendid, din nou. Nu se aude nimic, când am ajuns doar păsările și greierii făceau "gălăgie", acum e o liniște de parcă nu ești pe pământ. În spate e pădure, lateral lan de porumb, iar în față un parc cu … Continuă lectura Austria →

Trei respirații diferite. Trei atingeri diferite. Și io, cocoțată în pat, le ascult cu-atâta drag! Le simt cu-atâta iubire! Un cot și un genunchi mă ating pe partea stângă, respirația e regulată, dar nu suficient cât să-mi dau seama dacă a adormit. La picioare, ghemotocul negru își sprijină bărbia pe glezna mea dreaptă, suspinând de … Continuă lectura Vis →

În țara asta faină n-ai cum să nu fi rugător de Dumnezeu. La câte mănăstiri îți apar în cale, musai să mai scapi de greutățile pe care le porți în suflet, ca niște bolovani. Musai să-ți mai cureți cugetul de păcate și inima s-o umpli cu dragoste. Plus că, drumurile toate care duc spre mânăstiri, … Continuă lectura Ce fain! →

Locul special pe care nu-l ratăm niciodată când venim în România, e Nicula. Cei care mă citiți știți multe despre el, pentru că apare des în ceea ce scriu. Azi am ajuns spre seară, când soarele apunea. În vârful dealului, unde-i mănăstirea, spectacolul e absolut. Măreț. Am avut momentul meu de pace, de uniune cu … Continuă lectura Pisoi →

Senzația pe care o ai în casa părintească e de împământare. De reconectare. De vindecare. Mă uit la pereți și cu ochii minții revăd zugrăvelile: cea făcută cu rolul cu model, roz pal, cea crem și verde. Acum sus, în "casamare", e simplu, alb. Exact cum simt că-i și sufletul meu. Soba de teracotă tronează … Continuă lectura Trăiri →

Habar n-are că i-am făcut poze. Bându-mi cafeaua, s-au auzit voci pe stradă și "camera de serviciu" o fost musai să meargă până la poartă să vadă ce, cum și cine. Am început să râd când am realizat că fix-fixuc fac și io când aud ceva sub geamul meu, la 2000 de km depărtare. Nu … Continuă lectura Trandafiri →