Altă constantă a vacanțelor de-acasă sunt steluțele lui mama. Mereu fac poze cu ele, sunt plictisitoare de-a dreptul și predictibilă, știu. Dar nu mă pot abține, ca fetița din reclamă. 😁 Azi s-a mai răcorit, spre seară a fost chiar plăcut și-am umplut bucătăria mamei cu aroma prăjiturii cu brânză dulce și stafide. Să vadă … Continuă lectura Steluțele mamei
Castanul care umbrește mărinimos terasa unui alt loc fără de care Dejul n-ar mai fi Dej, a dat și numele cofetăriei "Lemnul verde". În 1872, când a luat naștere restaurantul - cofetărie, erau doi castani. Azi a rămas doar unul, falnic, verde, martor mut al multor întâmplări, și întâlniri. Loc emblematic pentru Dej, nu pot … Continuă lectura Lemnul verde
Azi a fost zăpușeală, e prima oară când aud și eu alarma RoAlert. Parcul mare, spre seară. Alt loc pe care nu-l ratez în niciun concediu. "Doar" 35 de grade și-un miros îmbătător de flori de tei. E plin de copii, căței, părinți, bunici, bicicliști. Fete frumoase, care mai de care. Nu degeaba străinii toți … Continuă lectura Prietenie și miros de tei
Prin geamul larg deschis intră mirosul de iarbă călcată, zdrobită de roțile mașinii parcată în curte și de asfalt încins. Stau a treia casă de la șosea și tot aud mașinile care trec vâjâind. Când privesc cum soarele apune după dealuri, mă trec fiori. E peisajul care-mi lipsește peste an. Mirosul de tămâie din biserică, … Continuă lectura Sertare
Fără peripeții vacanța mea nu se poate. Cu toată agitația, stresul și emoțiile generate, măcar sunt împăcată că am făcut ceva. N-am stat pasivă, dând din umeri, zicând că-s mulți câini în situația asta, că oricum nu-i pot salva pe toți, așa că n-are rost. Știu că-i bătaie de cap, că-i greu de găsit soluții, … Continuă lectura Cățel pierdut
Toți avem locurile preferate la care-i musai să ne întoarcem, musai să le vedem. Fiecare întoarcere în orașul natal presupune o reîntâlnire cu ele. Azi am bifat două: o plimbare pe centru, care-i gata în cel mult 5, hai 10 minute și alta pe dig, de unde se vede salcia plantată de Adi acum hăt … Continuă lectura Dej
Ne-a ajutat Dumnezeu și-am ajuns cu bine. România ne-a întâmpinat cu furtună, ploaie și 18 grade. Dar n-a contat. Ultimii km însă au fost extrem de obositori, mă simt ca o lâmâie stoarsă până la ultima picatură. Sunt atât de obisită și totuși nu pot să adorm. Am mâncat frăguțe, vișine, plăcintă, m-am spălat cu … Continuă lectura Acasă
Am ajuns destul de repede în țara mea favorită, Austria. Alpii pe care-i văd în zare mă impresionează mereu. Peisajele mi se par desprinse de pe vederi poștale. E cald, dar nu foarte, autostrada e aglomerată, dar măcar n-am stat în niciun blocaj. Motelul unde am tras peste noapte nu-i vreun apartament luxos, dar de … Continuă lectura Austria
Bagajele-s făcute, totul e pregătit să plecăm. Iar io, probabil de emoție dar și de oboseală, nu pot să adorm. Suflu peste unghii, să se usuce oja mai repede și mă uit la Max cum doarme liniștit. După șase jumate, când am ajuns acasă de la muncă, m-a întâmpinat agitat, parcă știe, simte că plecăm. … Continuă lectura Drum
Nu mai cad pe spate în fața luxului și bogăției de multă vreme. Nu mă mai impresionează scumpeturile, ifosele și aerele oamenilor care vor să se vadă, să se știe că-s bogați. Care-și afișează mașinile scumpe, hainele de firmă, coafurile scumpe, gențile și telefoanele de ultimă generație, care probabil costă mai mult decât toată garderoba … Continuă lectura Bogătași
