În țara asta faină n-ai cum să nu fi rugător de Dumnezeu. La câte mănăstiri îți apar în cale, musai să mai scapi de greutățile pe care le porți în suflet, ca niște bolovani. Musai să-ți mai cureți cugetul de păcate și inima s-o umpli cu dragoste. Plus că, drumurile toate care duc spre mânăstiri, sunt atât de frumoase! E atâta liniște și pace-n jur! Păduri verzi, troițe, câmpuri cosite, păsări cântând, fântâni cu cumpănă, oameni pe marginea drumului privind mirați, ce caută prin satul lor o mașină cu numere străine? Un bătrân slab împinge un căruț în care are un butoi, bănuiesc că e cu apă, la cât de mare e seceta; mergem încet în urma lui, nu-l depășim, mai că-mi vine să cobor să îl ajut, dar am primit restricție de la Adi să nu mă mai dau jos din mașină, că cine știe ce mai găsesc și facem grădină zoologică. O veveriță sare dintr-un pom și intră direct sub rotile unei mașini, stomacul mi de strânge ghem. Răsuflu ușurată când iese teafără și sare sprintenă în alt copac.
În țara asta faină ar trebui să fie numai oameni buni, generoși, cu respect și dragoste pentru Dumnezeu… Ce fain ar fi, nu?

Cu drag și cu iubire,
Aura B. Lupu
06/07/2022