Dorm. De câteva zile am impresia că doar asta fac, dorm. Noaptea, ziua, la amiază, după-masă, dorm. Am o stare de oboseală permanentă, de epuizare, de nevoie de somn. N-am mai avut o astfel de stare decât după operație, când mă recuperam, sau după pneumonia care m-a pus la pământ. Acum se pare că ultimele … Continuă lectura Somn
No, io musai să recunosc că m-am înverzit. N-am înflorit, n-am înmugurit c-a venit primăvara, nu m-am înnoit de Paște, ci m-am înverzit. De ciudă. Când văd poze ba pe la cabane, ba pe la mare, ba pe la întâlniri cu prietenii pe nu știu unde, ba c-au fost la Spa, la mani-pedi, la coafor … Continuă lectura Înverzit
Am tot promis că o să scriu mai multe despre Max și-o să pun și poze cu el, dar evenimentele, mai ales din ultimele 5 săptămâni, au fost prea multe, totul a fost prea aglomerat și încărcat, sper ca măcar de-acum să se mai liniștească – și evenimentele, și eu – un pic. A fost … Continuă lectura Max
Unele lupte nu merită purtate. Unele bătălii nu merită duse. Iar unele sacrificii nu merită făcute. De dragul nimănui și pentru nimic. Când prețul lor este prea mare, când plătești pentru ele cu sănătatea ta, cu liniștea și pacea greu dobândite, mai bine renunți. Mai bine te întorci la locurile tale, la liniștea apei, la … Continuă lectura Wise choices
Scărpinatul invers, umblatul cu fofârlica, jocurile de culise și povestitul pe la spate, fără să ai curajul să spui direct, în față, ce nu-ți place și te deranjează, basă mai și minți e, din punctul meu de vedere, lipsă de caracter. Nu-i doar un semn de slăbiciune, o greșeală de moment, ci e lipsa totală … Continuă lectura Jocuri de culise
Am scris un text anul trecut, pe care Facebookul mi l-a amintit, ca de obicei. https://aurablupu.com/2020/03/21/taceri/ Anul trecut a fost un an excepțional. Îmi amintesc perfect senzația de atunci, imediat după lock-down, eram parcă într-un film, o distopie, văd încă ambalajul alb purtat de vânt și senzația că am rămas singuri pe lume. N-am întâlnit … Continuă lectura Tăceri (din nou)
Io am stat mai ferită vreun an de zile, nu doar din cauza pandemiei, ci și din alte motive; am intrat în contact cu un număr restrâns de oameni, cu cei din cercul nostru de prieteni, câțiva pacienți, muncitorii care ne-au lucrat la casă și cei cu care-am dat nas în nas prin magazine sau … Continuă lectura Bunătate
"Draga mea, de câtva timp mă pregătesc să îți scriu. Cărțile tale au fost citite “pe nerăsuflate“ (după cum afirmă chiar ea) de către mama mea. Este o mare admiratoare a ta, mi-a zis ce să îți scriu: i-a placut mult cum ai scris, limbajul folosit, sinceritatea ta. Citindu-te și-a amintit de bunica ei, care … Continuă lectura Drumul bun
Am mai scris io despre felul ăsta de oameni în primul volum, la povestea cu diacriticele, https://aurablupu.com/2018/03/07/diacritice/ adică despre cei care, făcând zi de zi, ani și ani același lucru – și fiind deci mai experimentați – când dau de un novice, de-un amărât de începător, simt nevoia să-și demonstreze superioritatea, cu trufie, aere și … Continuă lectura Oameni și târâtoare
Am admirat întotdeauna oamenii cumpătați, molcomi, domoli. Oamenii care și prin vorbă își păstrează firea, vorbesc răspicat, rar, articulat, pe-un ton moderat. Io-s o repezită, îs toată un iureș și-o vâltoare, mă agit, mă enervez, mă ofuschez, vorbesc repede, uneori nici cuvintele nu le mai rostesc cum trebuie sau complet, le leg de-olaltă și cine … Continuă lectura Oameni agitați
