Actor

Trag adânc în piept mirosul de baltă. Mâl, pește, miros de mare parcă, sunt cu nasu-n vânt, adulmecând. O tanti face poze, umblă cu trepiedul în spate, se-oprește din loc în loc, reglează, studiază, văd că întoarce obiectivul către noi, îi zâmbesc. Mă opresc la câțiva pași, mă uit cum focalizează, și-atunci văd și eu … Continuă lectura Actor →

Ceață

O ceață groasă acoperă totul de câteva zile. E alb-negru, nimic nu mai e colorat, ceața lăptoasă a anulat orice nuanță și-a lăsat doar albul și negrul, ca-n filmele vechi. Un peisaj ciudat, mistic, periculos, straniu de-a dreptul, nemișcat. E totuși și-o frumusețe-n el, un mister ce parcă așteaptă să fie dezvăluit. Soarele-i când alb, … Continuă lectura Ceață →

Punte peste dor și timp

Când te-ncearcă dorul, când nu-ți mai găsești locul și rostul, când simți că rădăcinile-s prea departe, acoperite acum de-omătul gros, du-te în cămară, caută oala veche, de tuci, și pune apă la fiert. Apoi ia un pumn de fărină ca auru' și-mprăști-o-n apa clocotind. Simți cum ți se scurge printre degete, ca țărâna pe care-o … Continuă lectura Punte peste dor și timp →

Ciudat

Am devenit o persoană tare ciudată, chiar și pentru mine. Nu mă interesează reducerile, nu-mi pasă că vecinii nu-s prietenoși, mă enervez foarte puțin, spre deloc, reușesc să-mi exprim nemulțumirile calm, explicit. Io, care eram toată o zdroabă și mă ambalam și mă turam, nu mă mai enervez aproape deloc. Văd mizerie pe stradă, îmi … Continuă lectura Ciudat →

Autobuz

Întotdeauna mersul cu autobuzul mă fascinează. Bine, nu mersul în sine, ci oamenii pe care-i văd. Majoritatea sunt cu nasu-n telefoane, eu cu ochii pe fețele lor. Toți poartă masca cum trebuie, nimeni n-o are sub nas, o femeie urcă grăbită și uită de ea, caută apoi precipitată în geantă, scoate abonamentul, validează călătoria și … Continuă lectura Autobuz →