Evident că n-am putut sta în casă când soarele strălucește, aici musai să te grăbești și să profiți de fiecare zi frumoasă, că nu se știe când va mai fi alta la fel. Am găsit și câteva câmpuri inundate, așa cum au avertizat că va fi, partea faină e că s-au strâns o mulțime de galițe acolo, inclusiv lebede. Pe lacul unde stăteau de obicei au mai rămas vreo două, trei. N-a fost cald, cu tot cu soare, cele 14 grade au scăzut rapid la doar 4, resimțite în plin câmp, în bătaia ascuțită a vântului, ca doar 2, după cum îmi scria pe telefon. Bine, și fără să-mi zică el io le-am simțit pe-obrajii mei, mi-au lăcrimat ochii, aerul rece m-a făcut să behăiesc, tușesc, pardon, 😁 da’ nu-i bai, peisajul a fost fantastic, a făcut să merite efortul. Și chiar mi-a fost dor de o plimbare în locul în care, seară de seară, astă-vară, ne plimbam cu Adi până târziu. Max a fost cel mai fericit, s-a zbenguit și-a alergat cât a vrut, a scurmat toate mușuroaiele găsite-n drum și-a explorat cărările făcute de jivine, adulmecându-le.
A fost o zi frumoasă, senină, nu-ți vine uneori să crezi ce bucurie este și doar să vezi câteva raze de soare și albastrul cerului.

Cu drag și cu iubire,
Aura B. Lupu
06/01/2022