Prima oară pe geam țâșnește un ghemotoc de blană negru. Apoi apare femeia, cu un coș care pare greu, și pășește pe terasă. Deschide uscătorul de rufe și-ncepe să le întindă, una câte una. Buzele i se mișcă, probabil fredonează ceva. Cățelul neastâmpărat ba îi aduce mingea, ba îi fură câte-un prosopel din coș și-o … Continuă lectura Primăvară →

Filmele și cărțile care mă impresionează sunt cele la care încă mă gândesc după ce le-am terminat. Care mă fac să-mi pun întrebări și să vreau să știu mai mult. Am văzut "Lucy" în seara asta și tot timpul filmului am avut parcă curent în degete, orice atingeam mă pișca, mă curenta. Ideea filmului e … Continuă lectura Lucy →

N-am putut sta în casă. Chiar dacă ies întotdeauna cu Max, azi am simțit nevoia să plec cu bicicleta, fără el. Mi-era cumplit de dor de-un moment de singurătate deplină, de locul în care în anul pandemiei am mers aproape zilnic și-a fost refugiul meu. Am avut mare noroc cu el. Acolo, în câmp, cu … Continuă lectura Refugiu →

Încep să înflorească magnoliile. Luna e aproape plină. O parte de lume e în clocot. Aici natura-și vede de înverzit, înmugurit, înflorit. Noi, cei norocoși, ne vedem de viață, c-un colț de gând agățat de partea de lume care clocotește. Și cu multe rugăciuni îndreptate spre ei, cei prigoniți. Scriam în 2020 că trăim vremuri … Continuă lectura Noroc →

Când mă bag io-n pat, bărbatu' meu deja doarme. E o strategie, știu că sub plapumă e deja cald. Mustăcesc îmbrăcându-mi pijamaua, dar când mă strecor lângă el, rânjesc de-a dreptul. Diabolic chiar. Lipesc scorlețele mele înghețate, de picioarele lui fierbinți. Io suspin de satisfacție. El, bietu', chiar și prin somn tresare, dar ca noroc … Continuă lectura Diabolique →

Un copac scârțâie, parcă-i arcușul pe vioară, mânuit de-o mână de începător. Prelung, disonant, e ca un vaiet. Deși e cald, eu mă-nfior. Fluturii s-au înmulțit, mi l-am văzut și pe cel al albastru, așa că mă declar mulțumită. 💙 Ceva mă sâcâie, abia după o bucată bună de drum, când cobor în vale, înțeleg … Continuă lectura Cutreierând →

Nu știu care pe care influențează, dar e amuzant să observ cum avem aceleași tabieturi. Cum ne simțim unul pe celălalt. Casc io, cască el. Deschid ochii, îi deschide și el. Se-ntinde el, mă-ntind și io, apoi suspinăm la unison. Mâna mea atinge blana moale și-i simt pupicul cald și umed. Mă ridic din pat, … Continuă lectura Simbioză →

Am stat un pic pe terasă, cât să văd soarele înconjurat de-o aură minunată iar Max să se joace un pic cu mingea lui. Cum începe să bată vântul, cum se răcește, dar nu mă plâng, am stat în mânecă scurtă, știu că zilele calde se vor înmulți, schimbând azi așternuturile am zâmbit amintindu-mi cum … Continuă lectura În așteptarea verii →

Ca tot omul, mai am dorințe, mai sunt lucruri pe care mi le doresc, ca de exemplu o casă mai mică, dar cu grădină, să mai slăbesc batăr vreo două kile, o pisică, nepoți, să public volumul 3 la "Trăirile Aurei" și continuarea romanului "Eu. Și atât", să mai văd câteva locuri din lumea asta, … Continuă lectura Dorințe →

Astfel de zile aș tot trăi, calme, senine, calde, cuminți, așezate, care se scurg domol, liniștit, ca nisipul în clepsidră, fir de nisip cu fir. E prima zi fără haina mai groasă, e prima zi când pot zice că afară mi-a fost cald. Fluturele galben a reapărut, – mulțumesc! – ba i s-au mai alăturat … Continuă lectura Fir cu fir →