Am moștenit iubirea pentru flori de la mama. De când mă știu, curtea noastră din Cuzdrioara, de primăvara până toamna târziu, e plină de flori. Iubeam să mă trezesc dimineața, să deschid larg ferestrele și să simt parfumul liliacului, al lăcrimioarelor și-al zambilelor înflorite în grădinuța din fața casei. Și vai, ce ciudă îmi era când femeile care mergeau la biserică duminica rupeau din crengile mălinului ce atârna peste gard!
Dădeam fuguța la mama și le pâram:
– Tanti Sabina și lelea Florica ne-o rupt mălinu’! scânceam io îmbufnată.
– Las’ să rupă, îmi răspundea mama zâmbind, că la anu’ cresc mai multe flori în loc.
Eh, când am crescut, dădeam io iama în grădinuța mamei și umpleam casa cu buchete colorate și parfumuri amețitoare.
– Fătuchița mamii, iară-mi jumulești gredina*? mă sfădea mama când mă vedea dând câte-o raită.
– Las’ că la anu’ cresc mai multe-n loc! îi…