A fost obositor, dificil, dar a fost musai. Să mergem la mare. Acolo mă încarc cel mai repede, cel mai bine, cel mai ușor. Acolo, ascultând doar valurile și privind marea, prind puteri. N-a contat distanța, nu mi-a fost nici sete, nici foame, doar am vrut să ajung pe nisip, lângă mare. Acolo, zic io, … Continuă lectura Marea, dragostea mea →

Să te speli. Să amesteci în cafea. Să ridici o scamă de pe jos. Să te întorci noaptea-n pat, să te joci cu câinele, să scrii, să împături o haină... Lucruri banale, pe care le făceai înainte fără ca măcar să te gândești că le faci, acum te chinui să le duci la capăt. Neputința … Continuă lectura Lucruri simple →

Am fost mustrată și-n public și-n privat că am folosit cuvinte nepotrivite pentru o "duoamnă", o "poiată" ce mi-s, (n-am scris poezii până amu, da' a fi musai să m-apuc, să nu dezamăgesc). Ha! "Io-s (tot) simplă. Nerafinată, nestilizată și netunată. Îs așa cum m-a lăsat Dumnezeu pe pământu’ ăsta, fără artificii, fără retușuri și … Continuă lectura Mustrare →

🤬 F* tu-i! Aici eram încă sub efectul anesteziei și ziceam că nu-i chiar așa de rău, că doare dar pot să suport. La două ceasuri îmi venea să mă tăvălesc pe jos. Fără pilule, orteză și gheață nu cred că aș rezista. Doare al naibii de tare, o durere din aia prin os, prin … Continuă lectura F* →

Cu bucurie, mare bucurie pot să vă anunț că noua mea carte a ieșit de sub tipar și este disponibilă în librăria Siono Literar Un amalgam de sentimente mă încearcă acum, m-a apucat plânsul, apoi râsul, apoi văietatul de durere când orteza mi-a amintit că nu pot să țopăi și să tropăi (încă!). Dar recunoștință … Continuă lectura Trăiește. Iubește. Și taci. →

Nu pot să mint și să zic că n-am emoții, mă cache* pe mine de friche*, dar asta e. 😁 Mergem înainte. M-am pregătit, mi-am făcut o mică geantă cu strictul necesar și sper ca poimâine să revin acasă. Mâine, la ora 10, trebuie să fiu la spital, operația nu știu exact când va fi, … Continuă lectura Frici →

Fiecare cameră o vedeam deslușit. Știam că trecuseră 30 de ani de când fusesem fizic acolo, dar mintea mea își amintea fiecare colțișor. Rafturile din cămara mică, acoperite cu hârtie albă, borcanele de zacuscă și dulceață legate cu sfoară peste celofan, închizătoarea de fier, ruginită, masa rabatabilă alb cu gri din bucătăria minusculă de la … Continuă lectura Apartamentul cu trei camere →

Multe putem să învățăm de la copii, dacă vrem. În preajma lor redevenim și noi copii, dacă ne dăm voie. Mă uimește înțelepciunea lor precoce și ador sinceritatea lor debordantă. Joaca, râsul, veselia, bucuria fac parte din viața lor; nouă, celor mari, ne lipsesc uneori cu desăvârșire. Ar fi bine să ne lăsăm molipsiți de … Continuă lectura Învățături de la cei mici pentru cei mari →

În sfârșit și-o veste bună! În avalanșa asta de neplăceri a apărut și raza de lumină. Chiar dacă voi fi probabil pe-un pat de spital, durerea va fi îndulcită de apariția noii cărți, despre care m-am abținut cu greu să nu vă scriu. Bine, am lăsat io firimituri, așa, ca Hans din poveste, iar ochii … Continuă lectura Vești bune →