Muzica bubuie, petardele la fel. E gălăgie pe stradă, se aud voci, râsete, țipete, tropăituri. A-nceput carnavalul. Am zis mereu că nu-s fan, cu fiecare an mă adâncesc în părerea mea despre el. Încep să-l detest. Nu buna-dispoziție îmi repugnă, ci manifestările animalice. Zgomotul. Totul dus la extrem. Până și natura se opune, a turnat … Continuă lectura Carnaval
De azi-noapte sunt într-o stare de beatitudine, am adormit fredonând, m-am trezit zâmbind. Unele întâlniri sunt predestinate, unele suflete musai să se cunoască, indiferent de câte obstacole se pun în calea lor, asta trebuie să se întâmple. Și știi asta. Simți asta. Prin toți porii. Prin pielea de găină. Și nu are nimic de-a face … Continuă lectura The Motans – Concert Bruxelles
De azi-noapte sunt într-o stare de beatitudine, am adormit fredonând, m-am trezit zâmbind. Unele întâlniri sunt predestinate, unele suflete musai să se cunoască, indiferent de câte obstacole se pun în calea lor, asta trebuie să se întâmple. Și știi asta. Simți asta. Prin toți porii. Prin pielea de găină. Și nu are nimic de-a face … Continuă lectura The Motans
Căsuța din pădure am văzut-o acum câțiva ani, iar de atunci am tot încercat să ajung la ea, locul pare desprins din povești, pâlcurile de ghiocei împânzesc locul și-n fiecare an, de când l-am găsit, îl caut. Niciodată n-am reușit însă să ajung la ea, când plouă prea mult totul se transformă într-o mlaștină, iar … Continuă lectura Căsuța din pădure
N-ar trebui să ne fie teamă de ridicol, de bâlbe sau greșeli. N-ar trebui să ne paralizeze frica de-a ne face de râs și de rușine. OK, suntem ridicoli, facem gafe, comitem greșeli, ne dăm cu stângu-n dreptu'. Și ce? Nu mai există viață după? Nu se mai învârte Pământul? Ba se învârte, fix la … Continuă lectura Ridicol vs răutate
Încurc zilele, uneori. Dacă am câte vreo zi liberă în timpul săptămânii, am impresia că-i duminică. Bine că am prin preajmă oameni mai atenți. Fără calendar și notițe nu m-aș descurca, asta-i clar. Sunt o zăpăcită. Mă las distrasă ușor. Dacă scriu sau citesc, uit de tot. Nici mâncare nu-mi mai trebuie. Doar spatele înțepenit … Continuă lectura Viva Magenta
Să circuli cu autobuzul uneori poate fi o adevărată provocare, o peripeție poate transforma drumul dintr-unul monoton într-unul chiar interesant. Când merg la terapie am de mers vreo 40 de minute, deci orice întâmplare e pentru mine sursă de inspirație. N-am pornit bine că la a treia stație a vrut să urce un personaj, l-am … Continuă lectura Poliția!
Simt că vine primăvara. Dimineața mă trezesc în cântecul păsărelelor, seara apuc să văd apusul când mă întorc de la muncă, iar ieri, în plimbarea cu Max prin pădure, am găsit semnul clar al venirii ei: un mănunchi alb de ghiocei. Corpul îmi vibrează de nerăbdare, aștept căldura, copacii înfloriți, apusuri spectaculoase și primăvara plină … Continuă lectura Ghiocei
Sunt zile agitate, în care timpul zboară, eu alerg dintr-un loc în altul și seara cad lată. Totul e pe repede înainte. Folosesc fiecare clipă, nu-mi permit să pierd niciuna, dac-aș face-o, zilele toate s-ar da peste cap, n-aș mai ajunge să le dau de capăt. Nu mă plâng. E bine. E fain să fii … Continuă lectura Zile agitate și reflexii
