Ca să fie clar, nora mea a fugit de ororile războiului din Ucraina, asta ca să nu existe dubii în ceea ce privește părerea mea vizavi de proruși, proputiniști, georgiști și trumpiști, da? Că dacă am din ăștia pe pagină, îi rog frumos să-și ia tălpășița de urgență și să se ducă învârtindu-se. Știu de la ea, de la nora mea, din sursă directă deci, ce-a pătimit, prin ce a trecut și cum e cu pacea lui Putin. Ea, nora, vine din Crimeea, știe cum a fost și acolo și ce s-a întâmplat. Rezerva mea în a scrie despre toate astea vine din altă cauză, nu pentru că aș fi fost vreodată de acord cu toți cei mai sus enumerați. Oricine are un strop de minte înțelege ce și cum. Vă îndemn să mergeți să votați. Votați cu înțelepciune. Suntem acum liberi să mergem la plimbare, să stăm pe terasă, să bem bere și să mâncăm mici, dacă vrem. Dar libertatea asta a fost greu câștigată. Dureros de greu plătită. Iar ororile naziste se repetă acum. În acest moment. Ne cutremurăm citind despre jurnalista Viktoriia, zicem că nici nu putem citi de cât de îngrozitor e. Dar ea, jurnalista, a trăit ororile alea, pe care noi le găsim imposibil de citit! Părinții ei au trecut prin suferința aia, care nouă ni se pare prea mult și doar de imaginat. Așa că nu vă mulțumiți doar să vă cutremurați și să asistați la orori. Puneți mâna și votați. Împotriva lor.
02/05/2025
Ei sunt ăia la care medicii se uită cu ochii mari și dau din cap. Ei sunt miracolul la puterea doua, întruchiparea speranței. Și mult, mult peste tot ce-am visat.
(da, știu, e un pleonasm, scuzați-l, rogu-vă, da’ altfel nu știu cum să exprim ceea ce simt) încât doar ciupitul mă ajută să mă ancorez în realitate. În momentul prezent. Care-i atât, atât de minunat!
Succes!
Și văd soarele, la un moment dat. Pfuoioioi, de capu’ meu, am prins eclipsa! Și mai fac repede câteva poze, să mă conving. Apoi intru pe net, să văd dacă chiar corespunde ora. Ta-naaa: Eclipsa parțială de Soare în Berbec, prinsă din întâmplare. Bine, nimic nu-i întâmplător, evident.
