Știți cum e să fii teleghidat de oboseală? Adică nici să nu știi pe ce lume ești când te dai jos din pat... Aseară (spre miezul nopții chiar) am fost la aeroport, v-am zis că aștept o prietenă dragă. Și știind că vine fata, zic joi, hai să mai pregătesc una, alta prin casă, să … Continuă lectura Teleghidare
Azi nu doar că am făcut schimbări prin casă și-am mutat lucrurile de la locul lor, pe multe le-am și aruncat. Ce nu mai funcționează, nu-mi mai folosește, pa și la revedere. Nu mă mai atașez de nimic. Și cum nici asta n-a fost suficient, am mai făcut o schimbare radicală: mi-am tăiat părul. Am … Continuă lectura Schimbări
Simt cum timpul mi se strecoară printre degete, vara asta a zburat, nu a trecut, poate dacă era și aici vremea mai bună, nu simțeam asta, dar cum aici e destul de rece pentru vară – doar 18 grade, față de 30 cum zicea mama că-s în România, – iar primele frunze deja cad, am … Continuă lectura Trecere prin timp
Te îngrozește linia asta atât de subțire dintre viață și moarte. O femeie a fost ucisă, o educatoare din București, în vârstă de 48 de ani, principalul suspect fiind chiar soțul ei, gelos și violent (de parcă gelozia ar fi o scuză, ar explica fapta și comportamentul lui). Am mai scris și despre gelozie – … Continuă lectura Gelozie (iar)
Simți și vezi cum lumea se prăbușește în jurul tău. Cutremure, incendii, călduri năucitoare, țări care se-ntorc cu o mie de ani în urmă, disperare, oameni care cad de pe avion, crime, gelozii, cruzimi, mizerie, o mare plină de oameni, o supă, privită de sus, învălmășeală, scuipători de semințe, barbari care-și lasă gunoiul pe nisip … Continuă lectura Doamne, îndură-te de noi!
Îs o apucată și-o îndărătnică, dar și-o sensibilă și-o pre' băgătoare-n seamă, ce-i drept. Mă supăr repede, mă supăr tare – de mă doare la inimă, nu alta –, dar și de trecut îmi trece. De la o vreme însă tot mai greu. Iertam și uitam de la o clipă la alta, înainte, acum nu … Continuă lectura Iubiri și iertări
Azi-noapte recunosc c-am fost dezamăgită, am stat cocoțată pe ciripuri, să vânez Perseidele, (le tot vânez de vreo tri nopți!) da' mai tare m-au vânat țânțarii pe mine! Am văzut doar 5 stele căzătoare și vreo trei cu coada ochiului, mai multe am văzut alaltăieri, 12 la număr, când n-a fost noaptea lor de glorie. … Continuă lectura Perseide (again 😜)
Mult prea multe mașini. Prea puțină mișcare. Mult prea multă gălăgie. Prea puțină tăcere Mult prea multe persoane. Prea puțini oameni. Mult prea mult zgomot. Prea puțină rugăciune. Mult prea multă poluare. Prea puțină grijă. Mult prea mult trafic. Prea puțini pași. Mult prea multă grabă. Prea puțină tihnă. Mult prea multă nerăbdare. Prea puțină … Continuă lectura Mult. Sau prea puțin?
Am pierdut multe în pandemia asta. Am pierdut prieteni, oameni dragi, am pierdut locuri de muncă, timp, vacanțe, călătorii, am pierdut bani, siguranță, petreceri, concerte, am pierdut contactul cu ceilalți, îmbrățișări, strângeri de mână, cafeaua cu prietenii, aniversări. Am pierdut multe. Dar ce constat cu amărăciune e că am mai pierdut ceva important: ne-am pierdut … Continuă lectura Pierderi
Și m-aș duce, m-aș toot duce! Așa un drum și-un peisaj te face să uiți unde ești și câți pași faci, nici nu prea contează, dealtfel. Mai trece câte-un biciclist vâjâind pe lângă tine și-ți amintești că nu ești chiar singură pe lume, cum începi să simți și să crezi. Și culmea, sentimentul ăsta de … Continuă lectura Drum
