M-am trezit c-o durere îngrozitoare de cap, perna udă și ochii lipiți. De obicei nu-mi prea amintesc io visele, dar în ultima vreme nu doar că dorm de dudui, (cred că așa bine n-am mai dormit de când eram copil) dar când mă trezesc, îmi amintesc și visele în amănunt. Azi dimineață am știut direct, … Continuă lectura Tigrul →

Două furtuni puternice mătură Belgia până mâine seară, Dudley și Eunice. Mie rafalele puternice de vânt mi-au coafat părul, îmbujorat obrajii și mi-au scurtat alergarea, nici să respiri ca lumea nu poți când în câmp deschis vântul bate atât de tare. Și Max era un pic nedumerit, toate trosnetele copacilor și vuietul vântului l-au făcut … Continuă lectura Dudley și Eunice →

Smultura deșirată, cu părul de aur și obrajii aprinși, neastâmpărată ca argintul viu, după ce ascultă mustrările cu ochii-n pământ dar bâțâind dintr-un picior și răsucind un colț al rochiței, exclamă, plină de năduf: — Dacă n-aveam voie să le-ating, de ce mi le-a mai arătat? De rea și vrăjitoare ce-i! Și, răsucindu-se pe călcâie, … Continuă lectura Vrăjitoarea →

N-am nevoie să-mi spui că mă iubești, să-mi faci declarații de dragoste sau să-mi cumperi flori într-o anume zi. Tu faci toate astea mereu și nu vreau să fii stresat că florăriile, la ora la care ai ieșit tu de la muncă, erau închise, și-ai venit cu mâna goală. Și ce? Io știu că inima … Continuă lectura T.I.B →

Cele două femei intrară în biserica impunătoare, una dintre ele mai fusese de destule ori și știa ce era înăuntru, cât de maiestuos era interiorul. A doua însă, care nu mai pășise într-o biserică catolică, a amuțit. A urmat-o pe cea care știa ce trebuiau să facă, știa rânduiala cât de cât. S-au perindat pe … Continuă lectura Rugă →

Dintre proști, minți înguste și lăudăroși cred că cele mai periculoase-s creierele constipate, care refuză categoric să gândească în alt mod. Proștii mai au o șansă să se deștepte, laudaroșii-și dau singuri cu stangu-n dreptu', dar ăștia care gândesc doar pe-o stradă cu sens unic, sunt periculoși. Pentru că sunt în stare să meargă până-n … Continuă lectura Stradă cu sens unic →

Privesc pozele în care apare Edi și mi se strânge inima. Apoi mâna mea merge automat spre blana lui Max, o mângâi și suspin. Mi-e dor de Edi, o să-mi fie mereu, dar Max umple casa cu atâta râs și bucurie încât nu mai e loc de tristețe. Am citit un articol cu un titlu … Continuă lectura Toleranță →

Înainte să adorm îmi place să recapitulez ziua, să mă gândesc la câteva momente pentru care-s recunoscătoare și mulțumesc că ziua a trecut cu bine și cu folos. Azi sunt recunoscătoare că am alergat, că am putut respira, că am meditat și că am râs iar în hohote de figurile lui Max. Că Vlad e … Continuă lectura Recunoștință →

Toate trec. Și bolile, și virușii, și hopurile și greutățile. Când ai încredere și credință, când rămâi calm și liniștit în fața furtunii, știind că o să apară la sfârșitul ei un curcubeu, e bine. Poți să pari rece și distant, fără sentimente, dar dacă asta te ajută să treci prin furtună, să-ți faci treaba … Continuă lectura Toate trec →

Femeia deschise ușa brusc și larg, zâmbind, așa cum îi era obiceiul, fără teamă sau să se uite pe vizor, nu știa să se teamă de cine-ar putea fi-n prag, ea doar știa să se bucure când auzea soneria, asta-nsemna oaspeți, pe care nu știa să-i întâmpine altfel decât cu drag. Toți vecinii de pe … Continuă lectura Prietenie →