Oi fi io perimată, depășită, prăfuită, demodată, etc., dar continui să cred că o relație adevărată e aia care se bazează în primul rând pe dragoste (reciprocă, să ne-nțelegem, să nu apară confuzii că „iubesc io cât pentru amândoi”, pentru că nu-i destul, capiși?), respect (tot reciproc, da? că dacă io te respect și tu mă-njuri iar n-am făcut nimic) și înțelegere. Degeaba ne iubim și ne respectăm de nu mai putem, dar când vine vorba să-l și înțelegem pe celălalt, n-o facem. Adică să te pui în papucii celuilalt, să-i înțelegi punctul de vedere și să fii dispus să-l asculți.

Când tu ții cu dinții de-o relație și tragi de ea și lupți ca s-o păstrezi, mai bine-i dai pace! Ducă-se-nvârtindu-se, credeți-mă că n-are rost! Ce nu vine de la sine, ce-i împins, forțat, tras de păr și nefiresc, n-are șanse de reușită. Când pentru o relație ajungi…

Și ieri ajung la chirurgu’ plastician, cu fel de fel de scenarii în minte, grefe de piele, incizii, injecții, de mă lua deja cu călduri numai gândindu-mă la ele! 😨😨😨

Aceeași ordine, rapiditate, eficiența și profesionalism, mă înregistrez la ghișeu, mi se verifică datele personale care apoi se imprimă pe „klevertjes” (autocolante) și mi se indică să urmez ruta 30. În 3 minute eram deja în sala de așteptare a chirurgului plastician, pentru că indiferent cât de întortocheate și cât de multe coridoare sunt, dacă te iei după indicatoare e simplu. Programarea o aveam la 11, la fără 5 deja eram invitată în cabinet de-un nene ce se uita sever peste ochelari, fără urmă de zâmbet, îmbrăcat încă în hainele pentru sala de operație. Mă-ntreabă cu ce anume m-am ars și când, între timp ajutorul lui, medicul rezident Anouk (după cum s-a prezentat, draguță, amabilă, zâmbitoare și frumoasă foc!) îmi curăță…