Oi fi io perimată, depășită, prăfuită, demodată, etc., dar continui să cred că o relație adevărată e aia care se bazează în primul rând pe dragoste (reciprocă, să ne-nțelegem, să nu apară confuzii că „iubesc io cât pentru amândoi”, pentru că nu-i destul, capiși?), respect (tot reciproc, da? că dacă io te respect și tu mă-njuri iar n-am făcut nimic) și înțelegere. Degeaba ne iubim și ne respectăm de nu mai putem, dar când vine vorba să-l și înțelegem pe celălalt, n-o facem. Adică să te pui în papucii celuilalt, să-i înțelegi punctul de vedere și să fii dispus să-l asculți.

Când tu ții cu dinții de-o relație și tragi de ea și lupți ca s-o păstrezi, mai bine-i dai pace! Ducă-se-nvârtindu-se, credeți-mă că n-are rost! Ce nu vine de la sine, ce-i împins, forțat, tras de păr și nefiresc, n-are șanse de reușită. Când pentru o relație ajungi…