Vouă vi se întâmplă să povestiți singuri pe stradă? Nu de alta da’ în ultima vreme mă surprind cam des făcând asta și-ncep să mă îngrijorez. 😱
Ce mă face să povestesc singură? „Boala” națională-n Belgia: când vrei să traversezi pe trecerea de pietoni și șoferii trec în viteză la milimetru pe lângă tine, uitându-se ori urât la tine, ori surprinși că ești acolo! Nimeni nu te lasă să treci, din contră, îs mirați că le ieși în cale.
Nu odată am pățit să și oprească mașina și să mă-ntrebe: „Da’ n-ai văzut că vin?”.
Păi io te-am văzut că vii, da’ tu trecerea ai văzut-o nene? Că stau ca tuta de-un sfert de ceas încercând să pun și io vârful pantofului pe prima dungă albă, da’ nime’ nu mă bagă-n seamă de parcă aș fi invizibilă!
Și bineînțeles că-n sfertu’ ăla ce ceas dau „mînînțăl” din buze și le fac dedicații tuturor șoferilor care trec în trombă.
Când în mod surprinzător un șofer oprește totuși și mă lasă să trec îmi vine să-i fac mătănii și să-l pup! Mai că-mi dau lacrimile de bucurie!
Io știu că ăștia nu-s învățați să vadă oamenii umblând pe stradă, că toți ori îs în mașini, ori pe biciclete, da’ no, când au luat carnetul cred c-au învățat că dungile alea albe desenate pe șosele nu înseamnă ca-i vreun zoo prin apropiere și să fie atenți că s-ar putea să le apară vreo zebră-n cale, nu? 😜
Am ajuns să-mi fie frică să încerc să traversez. Și știți ce-i culmea? Dacă vreau să traversez în locuri fără trecere de pietoni, atunci toți mă lasă! Nu pricep și pace…
O fi vreo altă regulă în Belgia?
Mai știi…
Până o să elucidez misteru’ continui să povestesc singură pe stradă și să sper s-ajung întreagă pe partea cealaltă de drum.
Cu iubire,
Aura.
❤
17/01/2019
Hamme.
Aura B. Lupu 
Lasă un comentariu