Stau în iarba încă umedă după ploaia de ieri. E moale, răcoroasă, sub soarele fierbinte răcoarea ei e bine-venită. Max se tăvălește-n ea, mirosul crud, dulce, verde, îmi inundă nările. Brusc, îmi vine să plâng. Momentul e atât de perfect, divin de-a dreptul, încât asta-i reacția mea. Florile, păsările, vântul care adie, fazanii ce se … Continuă lectura Moment perfect →

https://aurablupu.com/2021/05/18/rodonderon-%f0%9f%98%81/

Sunt zile atât de pline încât abia când te pui seara în pat realizezi cât ești de obosit. Și mulțumit. Ți-a reușit prăjitura cu brânză visată, ai văzut copacul înflăcărat, ai admirat doi somnoroși, ai primit pachet de acasă, ai petrecut timp fain cu prietenii și-ai avut timp să faci o friptură delicioasă cu cartofi … Continuă lectura Doi în unu’ →

Nu-i zi lăsată de Dumnezeu în care să nu-i mulțumesc, în care buzele mele să nu murmure rugăciuni. Nu elaborate, nu complicate, nu cu "Doamne, dă-mi! Doamne, fă-mi!", ci cât mai simple și ca un răspuns la tot ceea ce văd, simt, ascult, trăiesc. Obicei deprins de pe vremea când era singura modalitate de-a nu-mi … Continuă lectura Obicei →

Două femei frumoase, ce par a fi fiică și mamă după părul blond-roșcat și trăsături, una cu părul strâns într-un coc bogat, cealaltă cu el împletit, se îndreaptă preocupate spre magazin. Cea mai tânără trage o geantă de cumpărături după ea, cealaltă împinge un cărucior din care ies piciorușele unui copil. Discută aprins. Mama plânge … Continuă lectura Realitate →

Nici nu mă gândeam c-o să pot face tot ce-am făcut azi. Dar Dumnezeu îți dă putere, și-atunci când zici că nu mai poți, mai poți puțin. Pe drumul spre mălin i-am tot mulțumit. Că am mai putut. N-o să pun poze cu bucate, e plin oricum de cozonaci, fripturi și păscuțe. Să le mâncăm … Continuă lectura Paște fericit! →

Mă izbește un miros înecăcios, de mâncare arsă, ce mă face să-l sun pe Adi imediat, îmi confirmă că am oprit cuptorul, mă liniștesc, bine că nu-i de la noi. Aud apoi trântitura ușii vecinei, de zici c-ar vrea s-o facă praf, nu doar s-o închidă, mă mir că ușa aia mai rezistă încă, de … Continuă lectura Rac încăpățânat →

Am ieșit pe terasă, să adun rufele. Am zâmbit când am dat cu ochii de cer. Știu că totul o să fie bine, înainte să aflu rezultatul meu. Nu pentru că sunt puternică, nu pentru că am trecut deja prin prea multe, nu pentru că aș merita mai mult decât alții să fiu protejată. Nu. … Continuă lectura Curcubeu 🌈 →

Adi, fiind pozitiv, e în izolare. Eu încă pot ieși. Ceea ce-am și făcut, dealtfel. Și m-am bucurat s-o fac. Azi a fost o zi superbă, cu 20 de grade și semne peste tot. Chiar dacă planurile noastre au fost date peste cap complet, nu-mi pare rău. Îmi pare bine că Adi nu e mai … Continuă lectura Semne →