Adineauri am venit de la recuperare, o oră în sală și o oră în bazin. Poza e de azi, din stația de autobuz, pentru cei atât de interesați de cronologie. 😜 Iar pentru cei care zic că doar pozez într-o femeie prea fericită, să știe că nu, nu pozez. Chiar sunt. Și știți de ce? Pentru că am un acoperiș deasupra capului, am ce pune pe masă și, uitându-mă prin sala de recuperare, am mulțumit lui Dumnezeu că sunt așa cum sunt, alții-s mult mai rău. Poate că nu m-am simțit cea mai fericită că no, durerea se cam bate cap în cap cu ea (fericirea), dar norocoasă cu siguranță m-am simțit. Pot să ridic brațul aproape până sus, pot duce mâna la spate și pot să mă scarpin la nas cu ea.
Și să mai știe că norocul ți-l mai faci și cu mâna ta. 😉 Mercur e retrograd, eu am bâzdici pe creier și, chiar dacă de 11 săptămâni nu-i zi lăsată de Dumnezeu fără durere, eu nu mă las. Pentru că uite-așa știu eu să trec prin perioadele grele din viața mea, pozând în cea mai fericită femeie de pe pământ! 😁🙃🤪 Sâc!

(Tot) Cu drag și cu iubire,
Aura B. Lupu
03/01/2023