N-a fost cea mai bună zi a mea, îmi dau seama că mai am mult de mers pe drumul ăsta al vindecării, mereu apare ceva care-mi strică tot calmul, zen-ul și liniștea. Când credeam că am conștientizat și vindecat fiecare rană-n parte, observ că mai doare ba una, ba alta, cum ziceau bătrânii, când se schimbă vremea și apar „turbulențele”. Când cineva-mi apasă pe butoane. De parcă provocările astea apar tocmai ca să văd dacă le-am depășit, dacă iubirea, acceptarea și recunoștința pot să le mențin și-n situații încordate. Da’ de unde! Pe moment la fel de tare mă înfurii, la fel de repede-mi ies din țâțâni. Că îmi dau seama ceva mai repede că nu-i bine să rămân și să mențin starea aia, și asta-i adevărat. Dar s-o elimin complet încă nu pot. Mai ales nedreptatea mă scoate din minți. O simt în umeri, în corpul încordat, furia mă cuprinde și vorbesc gâtuit. Încerc să nu mă gândesc la cele întâmplate și să repet cuvinte liniștitoare-n gând. Funcționează uneori, alteori e degeaba. Azi n-a fost cea mai bună zi a mea. Dar, vorba lui Murphy, zâmbesc. Poate mâine va fi mai rău. 
Cu drag și cu iubire,
23/05/2022
Aura B. Lupu 
Lasă un comentariu