Zâna bună sau scorpia afurisită? Sau ambele, all-in? 😁

Când primesc complimente, laude, cuvinte care mă preamăresc, (pentru care dealtfel vă mulțumesc) mă încearcă un sentiment de jenă. Că nu le merit. Pentru unii știu că par calină, suflet bun, blândă, spirit evoluat etc. Da’ de unde! Să știți că nu-s. Defel. N-o să zic acum nici că-s un om ca oricare altul, pentru că nici așa nu-s. Sunt Aura, unică și veritabilă, cu ADN-ul meu, cu bune dar și cu rele, cu fapte bune dar și cu destule păcate, c-o parte faină dar și c-o umbră. Poate chiar mai multe. Pentru unii cu care m-am intersectat în viață, probabil c-am fost ca o cometă, le-am lăsat în amintire o urmă luminoasă, o impresie frumoasă, am fost zâna bună, le-am îndeplinit dorințe etc. Pentru alții însă am fost personajul negativ, maștera, vrăjitoarea rea, scorpia afurisită. Și nici asta nu pot s-o neg, pentru că oricum nu contează pentru ei părerea mea, ci impresia lor, felul în care ei m-au perceput. De asta mă încearcă un sentiment de jenă când mi se spune că-s un suflet bun, o ființă luminoasă etc. Pentru că nu-s. Am stări negative, am furie uneori, am încrâncenare și încăpățânare, nu-s permanent pe frecvențe înalte și plină doar de iubire și compasiune, nici nu-s evoluată spiritual. Ce știu sigur că sunt, e că sunt un simplu om. Cu părți bune dar și cu părți rele. Nimeni pe lumea asta nu poate zice, despre sine, că-i un suflet plin doar de iubire și blândețe, că n-are și emoții negative și-i doar pe plus. Asta n-o cred. Poate doar dacă-i vreun călugăr budist.
De asta nu-mi place când sunt pusă sus, pe-un piedestal. Și io fac greșeli nenumărate, uneori înjur, mă enervez, mă strofoc, vorbesc urât. Ar fi o imagine falsă despre mine, ceva ce nu-s, doar un suflet blând și luminos. Da’ de unde! Și v-am mai scris io și-altădată, chestia cea mai nasoală cu piedestalul e că ți se răhățesc toate păsările-n cap.

V-am țucat!

Cu drag și cu iubire,
Aura.
03/06/2021