O ceață groasă mă învăluie când deschid ușa să verific vremea. E frig. Inspir aerul rece și umed, privesc strada, în sus și-n jos, fără să văd însă mare lucru, doar mașinile parcate în apropiere, ceața e prea densă, aerul e parcă lăptos. Copacii vecinei de peste drum se conturează fantomatici, mă zgribulesc și-nchid ușa repede. E mai bine în casă, la căldură, când aud focul trosnind mă simt în siguranță și liniștită. Speram să văd luna plină, ce aseară s-a înălțat măreață pe cer. Nicio șansă, poate deseară. După o noapte agitată cafeaua e o binecuvântare, e licoarea magică ce mă mai trezește cât de cât. Azi o sorb încet, pe îndelete, am timp s-o savurez. Acordurile pianului lui Jacob, https://www.youtube.com/watch?v=EaUQbQ2PL-4&ab_channel=Jacob%27sPiano, pe care-l ascultăm (și io, dar mai ales Max, am un cățel meloman 😁) de pe youtube, ne liniștesc și mai mult, Max doarme dus, liniștit acum că nu mai plec. S-a întors cu cracii în sus, poziția lui preferată când e liniștit. Îl mângâi încet, se-ntinde și se răsfață.

Afară aerul e tot alb, cețos, nici urmă de soare. Sper ca măcar după-amiază să fie mai cald. E o dimineață friguroasă de februarie, penultima zi de iarnă, cel puțin io așa sper. Februarie, adio! Să vină martie cu primăvara, căldura și soarele, să văd copacii înflorind. De-abia aștept să ies din hibernare și să nu mai mocăiesc.

S-aveți o zi plină de soare și liniște.

Cu drag și cu iubire,

Aura B. Lupu

27/02/2021

P.S. Pozele-s de-aseară, azi n-am avut parte de răsărit.

https://videopress.com/v/MD1kLcRE?preloadContent=metadata