Un pas. Și încă unul. Ok. Trage-ți sufletul. Respiră. Știu. Nu e ușor. Dar poți. Hai, încă un pic.
Îmi place să-mi forțez limitele, să-mi depășesc granițele. Când mi-e frică tare de ceva, prefer să dau piept cu frica aia, decât s-o las la dospit. Cu cât o las mai mult, cu-atât crește și devine tot mai puternică. Norocul meu e că-s prea căpoasă, prea îndărătnică – „Ca un catâr!”, răbufnea mama, câteodată, când o exasperam cu încăpățânarea mea – ca să las ceva (sau pe cineva) să mă stăpânească. Dintotdeauna am fost așa. Mă bătea ex-ul, că era mai mare și mai puternic, da’ nici el nu dormea în noaptea aia liniștit! 😜
Un pas. Și încă unul. Ok. Trage-ți sufletul. Respiră. Știu. Nu e ușor. Dar poți. Hai, încă un pic.
Toți avem instinctul ăsta. Toți putem. Toți ne putem depăși limitele. Avem capacitatea asta. Indiferent ce obstacole ne ies în cale, ce gropi avem de sărit, putem. Iar satisfacția c-am putut, e fără margini.
Frici sunt multe, de multe feluri. Dar avem putere și mai mare să le depășim. Dumnezeu nu ne-ar fi pus atâtea încercări în cale, dacă nu știa că putem să le depășim, să le rezolvăm. Iar dacă El are încredere în noi, noi înșine, de ce să nu avem?
Un pas. Și încă unul. Ok. Trage-ți sufletul. Respiră. Nu e ușor. Dar poți. Eu am încredere în tine.
Tu? Ai? 😊

Cu drag și cu iubire,
Aura.
16/11/2020