N-am o casă perfectă, io nu-s perfectă, dar Doamne, ce bine că am și că sunt! M-am uitat mai atent la poze și-am văzut că musai să retușăm scara, s-a cam dus vopseaua, ușa are încă zgârieturi de la Edi, pe care Max se preocupă intens să le reînnoiască și să mai adauge alte câteva, io aș avea nevoie de-un vopsit gene-sprâncene, că m-am cam decolorat 😁, de niște mici retușuri pe ici, pe colo… Și eu, și casa. Dar nu-i bai, noi să fim sănătoși! Nu mă mai interesează perfecțiunea, nu-mi mai pasă de aparențe. Anul ăsta m-a învățat multe, fix de perfecțiune nu-mi mai arde sau de un nou strat de vopsea. Din noaptea asta intrăm iar în lockdown, până pe 12 decembrie, acum să vedem cum vom ieși. Sper să mai am curajul și puterea să zâmbesc la fel de larg, să fiu la fel de senină și să n-o iau de tot razna, pe pereți, pentru că pe câmpii, n-o să mai pot… 😥

Asta este, respectăm restricțiile, deși acum mi se par mai greu de îndurat decât în martie-aprilie, nu știu de ce, poate pentru că ne-am cam săturat? Probabil.

Azi e 1 noiembrie, iar prima zi din lună n-a venit cu vești prea bune, să dea Dumnezeu să fie măcar în continuare mai bine, să apară odată luminița aia de la capătul tunelului, măcar să ne păstrăm puterea și curajul de-a zâmbi.

Cu drag și cu iubire,

Aura.

01/11/2020