Încă rețeta, remediul ăsta contră asteniei, a melancoliei de toamnă, n-a dat niciodată greș. De fiecare dată a funcționat perfect. Am scris deja despre asta, aici:
https://aurablupu.wordpress.com/2017/11/20/curaj/
Pe mine, dacă vrei să mă pedepsești, nu-i nevoie de mare lucru, e suficient să mă ții în casă și-s gata, m-ai terminat. De azi, după trei săptămâni, am putut ieși în sfârșit, în voie, cu Max al nostru, ieri a făcut ultimul vaccin și-am primit undă verde, uraaa! Dacă mai dura încă puțin, cred că cedam nervos. Nu, nu suport să nu ies în natură, dacă nu respir aer curat, mă sufoc. Am nevoie de contactul cu solul, să simt pământul, frunzele sub tălpi. Să văd cu ochii mei pădurea, apa, cerul, să simt ploaia și vântul, afară pot să le suport parcă altfel decât din casă, când le privesc doar pe geam; din casă mă deprimă, afară le savurez. Bine, nu când plouă torențial sau când bate vântul cu 110 km/oră, cum a fost ultima oară, cu furtuna Odette. 😳
A fost interesant. Max încă nu știe bine care-i treaba cu hamul, cu lesa, umblă în picioarele noastre și-a fost surprins că nu l-am mai luat în brațe, decât foarte puțin, unde era noroiul prea mare și bălțile prea adânci. E un pic ciudat, ai impresia că astea-s lucruri pe care deja le știe, dar nu-i chiar așa, e ca un copil care acum începe să învețe să meargă.
Îmi place că-i atât de mic și de drăgălaș, îl ador când îl văd cât e de scump și de nevinovat, dar într-un fel aștept și să crească, să învețe de toate, să știe ce e aia plimbare, să-și ia singur lesa de la locul ei când vrea afară, să urce și să coboare scările, să fie mai independent.
A fost rețeta perfectă contra asteniei, a melancoliei de toamnă de ieri. Am văzut o natură fantastică, niște culori incredibile, copaci ce parcă au luat foc. Iar Max și-a consumat bine de tot bateriile, când am ajuns acasă a căzut lat.
Încercați-o și voi. Merită. Voi vă încărcați bateriile, patrupezii și le golesc iar toată lumea-ai fericită. Și aveți ocazia să faceți niște poze memorabile.
Cu drag și cu iubire,
Aura&Max.
14/10/2020
Aura B. Lupu 
Lasă un comentariu