Lasă-mă să alerg prin ploaie, nu-mi spune c-o să răcesc, că-i o copilărie fără sens.
Lasă-mă să stau în soare, nu mă certa c-o să mă ard, c-o să fac insolație și-o să mă doară capul.
Lasă-mă să zâmbesc larg străinilor pe stradă, nu-mi șopti să mă comport altfel, mai rezervat.
Lasă-mă să plâng când îmi vine, nu-mi reproșa că n-am de ce s-o fac așa, fără niciun motiv, în van.
Lasă-mă să privesc zeci de apusuri, nu-mi aminti c-am mai văzut alte zeci până acum și toate-s la fel, că același soare apune-n fiecare zi.
Lasă-mă să fiu morocănoasă, fără chef, fără să te simți vinovată și fără să cauți motive ascunse.
Lasă-mă să mă bucur de-o pereche ieftină de cercei, care-mi amintesc de anii din liceu, fără să-mi zici c-arunc banii pe prostii.
Lasă-mă să fiu eu, liberă, fără condiții, fără opreliști, fără restricții, nu-mi mai șopti într-una-n cap că aia nu, și aia nu, treaba ta e una singură și simplă: să mă iubești și să m-accepți așa cum sunt.

Aura către Aura.
🌸🌸🌸
30/06/2020