Se anunță furtună. Mi-am coborât fizicul de pe acoperiș, să nu care-cumva să mă trezesc un fel de Mary Poppins, zburând peste case, în drum spre nicăieri. Așa bronzată ca în anul ăsta nu cred c-am mai fost vreodată, poate doar când mergeam la Someș, la sapă. 😁🤪 Chiar dacă nu pot ajunge la mare, mi-am descoperit noul loc preferat. Cum care? Pe acoperiș. Mă credeți că întinzând prima oară rufele la soare m-am apucat de bocit? Am suferit mult că n-am avut grădină, sau un locșor cât de mic, unde să ies afară, la aer, unde să-mi usuc rufele (deși am mașină de uscat, nu-mi place deloc), de unde să pot privi cerul, norii și stelele. Îmi înțepenea gâtul cu capul dat pe spate, vânând apusuri și ploi se stele, ieșeam pe jumătate printr-un mic gemuleț și mă chinuiam, eroic, să rezist. Da, am noul meu loc favorit. Cum unde? Ca mâțele, pe acoperiș. Alții visează la vile somptuoase, cu grădini, piscine, cu nu știu câte dormitoare, băi moderne, cadă cu jacuzzi, io-s fericită să împart cu mâțele un loc pe acoperiș. Bine, de când am ieșit acolo, singura pisică pe care am văzut-o a fost cea neagră, a vecinei, dar n-a îndrăznit să vină, cică-i foarte sperioasă și timidă. Io încă o aștept. La fel cum aștept furtuna anunțată încă de azi dimineață. Deocamdată doar plouă încet.

Cu drag și cu iubire,

Aura.

17/06/2020