Sado-maso

Io cre’ că-s sado-masochistă! 😱
În România când mă duc, îmi comand cărți. Că no, de aici e cam greu să le primesc rapid și fără costuri maaari, suplimentare. 😥😉
Și acum, la fel am făcut. N-am avut prea mult timp de lectură, în România, (am fost prea ocupați să umblăm brambura, pe coclauri 🤪) dar o carte tot a fost musai să citesc: „Câinele, adevăratul meu prieten”.
V-ați dat seama ce m-a atras, nu? De asta și zic că-s sado-maso…
Altfel nu-mi explic cum, după ce-am stat aproape o noapte și-am citit cartea, hohotind de plâns în pumni, să nu mă audă Adi (c-apoi îmi dădea el tăt citit cărți din astea, când io încă nu-s în stare să trec pe lângă un pudel fără să izbucnesc în plâns!), azi m-am mai uitat și la film, de mi-am umflat uătii cât cepele și mi-am înroșit nasu’ de zîci că-s Rudolf, renu’ lui Moș Crăciun.
No, asta e. Măcar știu că nu-s singura nebună care crede că și câinii au mai multe vieți, nu numa’ mîțele. Yeee!

Cu drag și cu iubire,
Rudolf, pardon,
Aura.
😂
26/07/2019

10 răspunsuri la „Sado-maso”

  1. Avatarul lui Oazapentrufluturi
    Oazapentrufluturi

    Să ştii că nu eşti singura care plânge după un căţel!E sensibilitateta ta, acest animăluţ a însemnat mult înviaţa ta!Te înţeleg mai mult acum că am pierdut unul din cei 2 fraţi şi nu cel sufeind! Alinare e în amintirile frumoase pe care le-a lăsat!

    Apreciat de 1 persoană

    1. Ai dreptate, alinarea-i în amintiri. Mulțumesc mult pentru cuvinte, te îmbrățișez și-mi pare tare rău! 😪

      Apreciat de 1 persoană

      1. Avatarul lui Oazapentrufluturi
        Oazapentrufluturi

        Sper încă să nu şi murit să fie prins de cineva……închis.Dar să fie! A scăpat în drum şi nu s-a mai întors …doar fratele a revenit.Şi el jeleşte de-ţi frânge sufletul.Mulţumec Aura te îmbrăţişez şi eu!

        Apreciat de 1 persoană

  2. E normal să fie aşa, Aura. Durerea nu dispare peste noapte. Şi sper să îţi facă bine plânsul, descărcarea. Te îmbrăţişez!

    Apreciat de 1 persoană

    1. Mulțumesc Potecuță!
      Cu drag te-mbrățișez și eu!
      ❤ ❤ ❤

      Apreciat de 1 persoană

  3. Offf ! Ce să zic mai mult? Cuvintele nu pot alunga suferința. Se contopesc cu ea, o scot mai în față sau o ascund în spate, dar nu o rezolvă. Și eu zic că e mai bine ca lucrurile să-și urmeze cursul. Mai bine să lăcrimezi acum și să te „răcorești” (subconștientul la început ne e totuși prieten, de-asta ți-a picat „din senin” pe subiectul acesta dureros), decât să te faci că nu e nimic, gata, a trecut, și rana din inimă să se adâncească într-una.

    Apreciat de 1 persoană

    1. Apreciez mult cuvintele tale Condei, nu știu cum faci da’ tu întotdeauna mă prinzi cu fofârlica și știi imediat când ma dau mare, când bravez…
      Îți mulțumesc, Costi(n)! ❤️🙏

      Apreciază

  4. Cum fac… Doar și eu mai apelez la disimulare, normal că o recunosc 🙂 Bine că am învățat până la urmă să folosec emoticonul. Că fața mea de acum chiar nu mă ajută să zâmbesc. Orice aș face tot la copilul acela mă gândesc și la… Scrisesem o povestire aseară. Azi nu trebuia decât să o recitesc, înainte de publicare. Pur și simplu nu sunt în stare. Tot la … Sunt ca o mașinărie stricată. Spre exemplu, creștinul din mine nu se poate împotrivi tatălui care sunt, și care ar cere pedeapsa capitală pentru specimene din astea, care ucid și… Nu trebuia să-i văd fața individului. Fir-ar ea de ușă, cine-a zis? Și peretele l-aș fi spart! Îmi cer iertare, n-ar trebui să las un astfel de comentariu, dar poate îmi eliberez și gândurile în felul ăsta. M-au înnebunit tot răsucindu-mi-se în cap.

    Apreciat de 1 persoană

    1. Sunt ecourile gândurilor mele, Condei, n-ai de ce să-ți ceri iertare.
      Oare până-când? Până unde? 😢

      Apreciază

Lasă un răspuns către Poteci de dor Anulează răspunsul

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.