Sunt zile în care meditația și rugăciunea nu-s suficiente pentru ca-n capul meu să fie liniște. Câteodată zgomotul gândurilor ce nu vor să plece devine asurzitor. Și-atunci îmi pun căștile, sonorul pe maxim și le-astup cu muzică. Vor-nu vor, musai să plece, alungate de-un rock sălbatic, de-o doină jelită sau de-o vioară ce plânge. Cine-mi vede play-list-ul se crucește. Metallica alături de Vivaldi, Tudor Gheorghe cu David Guetta, Irina Rimes și Deva Premal.
Fără să mă declar o cunoscătoare, mă ghidez după ceea simt când ascult o melodie. Dacă stârnește ceva în mine, rămâne. Dacă nu, ne spunem „La revedere”. Am și câte-o „obsesie” din când în când. Și-atunci o ascult pe repeat până ceea ce-a stârnit în mine se mai potolește, se mai cumințește și revin, cât de cât, la normal.
Vântul care de câteva zile suflă-n drâmbă, alături de câte-o „ropotă” de ploaie și-un frig din ăla sâcâitor, ne face – și pe mine dar mai ales pe Edi – să nu mai vrem să ieșim din casă. Totul zdrăngănește, totul țiuie, totul vuiește. Și de fiecare dată când îi simt răsuflarea-nghețată pe față și-n păr, nu pot să nu mă-ntreb de pe ce creste-nzăpezite vine? Pe unde-a fost? Pe unde-a umblat? Pe cine-a zgribulit? Pe cine-a mai înfrigurat? Cine și-a mai unit vaietul cu-al lui? Ce șoaptă și ce plâns a acoperit? Ce dor poartă? Al cui? De unde?
Vântul nu-i numai vânt. E muzică. Pentru cine știe să-l asculte. E mângâiere. Pentru cine știe să-l simtă. E confident. Pentru cine știe să-i șoptească. E purtător de dor. Pentru cine știe să trimită. Iar pentru mine, de când mă ascundeam printre crengile Mamei Cireș, e Tata Vânt.
Melodia ce-am atașat-o articolului pe mine (culmea) mă liniștește, deși e rock sălbatic.
Bucovina – Spune tu, vânt
Cu drag și cu iubire,
Hamme,
05/03/2019
Fragment din „Trăirile Aurei”; cartea o găsiți in librăria St.O.Iosif și pe site-ul editurii Libris. Mulțumesc!
https://www.libris.ro/trairile-aurei-vol-2-aura-b-lupu-LIB978-606-029-131-2–p13043428.html
Aura B. Lupu 
Lasă un comentariu