Aqua-Terapie

S-a încălzit vremea, dar crescutul gradelor de la -6 la +10 a venit c-un preț. De câteva zile toarnă, plouă continuu, apa băltește peste tot, e noroi și umezeală, copacii-s cocârjați și triști, iarba-i pleoștită și fleșcăită de rafale, nici gram de iarnă nu mai vezi. Am așteptat autobuzul în stație singură cuc, ascunsă sub umbrelă, după ce-am urcat n-am găsit nici fărâma de căldură și uscăciune așteptată, ușa din spate era defectă, trăgea frigul pe pe sub ea și mai intra și ploaia. N-am mai avut chef să mă mut în altă parte, ca noroc c-aveam totuși ghetele îmblănite și geaca groasă, altfel dârdâiam ca fata ce stătea lângă mine, la un scaun distanță, cu mâinile vârâte adânc în buzunare, cu gluga trasă pe cap și fularul peste gură, strânsă toată, o mogâldeață ghemuită de frig. Se vedeau gleznele goale în adidași, avea blugii (prea) largi și geaca (prea) subțire. Copiii ăștia, cum nu vor ei să se îmbrace cum trebuie și-apoi îs betegi! Nici la bazin azi nu mi-a plăcut defel, am început invers, în loc de relaxarea din apă și calmarea durerii, am început în sală, cu exerciții grele pe care nu le-am mai făcut până acum. E enervant că mereu trebuie să explic ce și cum, de fiecare dată am dat peste alt kinezist, trei ture, trei terapeuți diferiți. Bine, nu-s nici eu acum crinul cel mai crin, ci mai degrabă acritură, durerea asta constantă de 10 săptămâni m-a tuieșit de cap, cred că mă transform în Grinch. Partea bună din încălzitul vremii e că facem economie la curent și gaz. Cred că de fapt e cam singura parte bună. Restul e ud, trist și mohorât. Și dacă data viitoare nenea kinezistu’ îmi provoacă iar durere, îl arunc în bazin. Să nu zică că nu i-am zis!