Mâine o să am gâtul înțepenit, probabil o să tușesc (iar) mai tare, dar nu-mi pasă. Mi-am făcut damblaua și-am vânat Geminidele, pe ultima lor sută de metri. Ce-i drept am văzut doar Gemenii, mărețul Orion, Luna și alte stele, o mulțime de avioane (E semn bun? Dacă putem zbura unde vrem, înseamnă că e bine, nu?), două s-au intersectat și-au strălucit împreună ca o stea căzătoare. Mi-am pus o dorință, oricum. Am rezistat eroic trei sferturi de ceas, dacă nu mi-ar fi fost frig la picioare, probabil aș mai fi stat un pic. Am admirat și-am zâmbit tăvălugului de fum ce ieșea din hornul vecinei și învăluia Luna-n mister, am savurat calmul nopții, singurătatea atât de binevenită și-am ascultat sunetele nopții, încercând să-mi imaginez sursa lor. Glasul fetițe brunete, cu părul lung și ochii negri, desculță, în pijamaua c-un număr mai mare, încurcându-se în picioarele mamei prin bucătăria mică, băgând un deget în borcanul cu dulceață pe ascuns, bodogăneala mamei când o vede și zâmbetul furiș. Tusea tabagică, ce se aude la același interval, mă face și pe mine să-mi dreg vocea, involuntar. Aparține bărbatului masiv, pătrățos, cu degetele butucănoase și îngălbenite de tutun, care nu zâmbește niciodată și care are sprâncenele stufoase veșnic încruntate. Mă încrunt, tot involuntar, și eu. Aud un foșnet printre copaci, apoi aud miorlăitul pisicii negre, a vecinei. O fi ieșit să vâneze și ea ceva. Mă-ntorc în casă înfrigurată. N-am vânat nicio stea. Dar măcar am văzut cerul înstelat și-am ascultat sunetele nopții. E atât de fascinant!

Cu drag și cu iubire,
Aura B. Lupu
16/12/2021