Banc 😁

Cocoșu’ dereglat cucurigește de zor, nu de puține ori m-am gândit la o supă bună, cu tăieței, când nu mai tace, dar dă-l în bietuca lui, ce-ar face galițele fără el? 😜 Miroase a mâncare, a ceapă mult prea prăjită, și ăsta-i un miros de care m-am cam săturat, mi-e deja prea cunoscut, oare vecina altceva nu știe să gătească? Sau batăr să nu mai ardă ceapa, e otravă la ficat, n-a învățat-o nimeni? Ceapa doar se călește, încetișor, la foc domol, până se înmoaie și sticlește și degajă un miros plăcut, dulceag. Când mirosul îți înțeapă ochii și nările se strâng, mai bine o arunci decât să o mănânci. Otravă la ficat! Dar no, fiecare cu bucătăria lui, nu? Mi-am adus aminte de bancul cu țiganul și fasolea lu’ mămica. 😁 Hai să vi-l zic și vouă, poate nu-l știți.
Să însoară țiganul c-o țigăncușă faină, gospodină și la locul ei. Îi place tot ce-i face de mâncare, dar o singură mâncare nu o nimerește, ciorba de fasole, să fie „ca a lu’ mămica lui”. Îi zice, prima dată, când îi face zama:
– E bună, e tare bună, da’ nu-i ca a lu’ mămica. Poate n-ai pus destulă afumătură.
Nevasta tace, nu zice nimic, data viitoare când îi face, pune mai multă afumătură, cum i-a zis el.
– Mai bună ca data trecută, da’ parcă tot nu-i ca a lu’ mămica, oare îi mai trebuie verdeață?
Tace țiganca, a treia oară pune verdeață din belșug. Degeaba. Tot nu nimerește gustu’ lu’ mămica…
A patra oară uită ceapa pe foc, arde răntașu’, dar nu mai are niciun chef să facă altul și lasă ciorba așa.
Mănâncă țiganul cu poftă, nici nu răsuflă, iar când gată de mâncat, exclamă:
– No, amu da, amu i-ai nimerit gustu’, îi „ezact” ca a lu’ mămica!

Mă duc să văd, oare nu pot prinde totuși cocoșul ăla? 😁 Că parcă mi-a poftă de o zamă.
V-am țucat!

Cu drag și cu iubire,
Aura.
07/05/2021