Bătrânețea, din păcate, nu vine neapărat cu mai multă deșteptăciune. E trist să vezi că timpul a trecut degeaba peste cineva. Că în afară de albitul tâmplelor, apariția ridurilor și spatele încovoiat, mult nu s-a schimbat, n-a dobândit nici înțelepciune, nici bunătate, nici înțelegere. Din contră, s-a micit. Și la statură, dar mai ales la suflet. Inima, probabil, și ea s-a micșorat. Neuronii s-au rărit… Un dram de satisfacție ai însă când mai constați ceva: că ai avut perfectă dreptate să-l scoți din viața ta și zici: „Brava mie, hai, pa!”.
Azi am făcut curățenie în lista „prieteșugurilor” de pe feisbuc. E necesar, din când în când. 😉
Nu-s nici pe departe un om perfect, nu am pretins niciodată c-aș fi și cu siguranță nu voi fi vreodată. Am vrut însă din fiecare experiență să învăț ceva și să încerc să devin un om mai bun, să capăt mai multă înțelegere, nu să mă înăcresc, să nu las ca greutățile, problemele și necazurile să mă înrăiască. Am făcut o mulțime de greșeli, am o grămadă de păcate. Dar ceva cu siguranță nu regret: când am scos pe cineva din viața mea. Pentru că trecerea timpului exact asta mi-a dovedit, am avut perfectă dreptate să o fac, instinctul nu m-a înșelat.
Uneori sperăm, credem că odată cu trecerea timpului, cineva se poate schimba, va deveni mai bun, mai înțelept. Dar să știți că instinctul nu ne înșală niciodată, sau mă rog, foarte foarte rar.
Și mai e o vorbă, adevărată tare: „De unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere.” Atunci de ce am face-o noi?
Mai bine facem curățenie. E mult mai sănătos. 🙃😉

Cu drag și cu iubire,
Aura.
06/05/2021