Inspir. Expir. Încerc să mă relaxez. Sub pașii noștri frunzele foșnesc. Max scârțâie să-l iau în brațe. Sunt încordată ca un arc, mi-e frică să nu îl calc, încă nu știe să umble ca lumea și să nu ni se mai bage în picioare. E foarte cald, încep să transpir. Mda, ne-am îmbrăcat prea gros, sunt vreo 17 grade. Verific pe telefon, așa e, fix 17 grade îs. O vreme splendidă. Pădurea e de vis. Când bate vântul, parcă ninge. Facem câteva poze, mă joc cu Max prin pădure, a găsit un băț care-i place, i-l arunc, el mi-l aduce țanțoș. Blugii-s varză, plini de noroi, sare întruna pe mine, musai să-l dezvăț de obiceiul ăsta prost. Trebuie să ne ferim mereu de bicicliști, văd că nici prin pădure nu scăpăm de ei, am luat-o pe cărarea îngustă crezând că vom fi numai noi. Ne-am înșelat, e trafic intens… Ar fi trebuit să ne așteptăm, e vremea mult prea faină ca să fim doar noi. Printre crengi văd cerul albastru, viile au ruginit, câteva rânduri au rămas neculese, iar când văd ciorchinii mari, grei, salivez instant. Ce dulci trebuie să fie acum boabele alea, ușor zbârcite! Ce aromate! Mmm… Un bărbat tânăr, în mânecă scurtă, ne salută, surprinzându-mă, nu l-am observat, preocupată doar de struguri. Zâmbește. Probabil mi-a ghicit pofta din priviri. Pentru struguri, da? Adi e lângă mine, deci… 😁 Pe baltă e zarvă mare, pescărușii arțăgoși se sfădesc de zor cu alte galițe, nu știu ce sunt, sunt mari, negre și au ciocul lung. O femeie scrie pe un ponton, mi-e imediat drag de ea. Când mă opresc cu Max în brațe, chinuindu-mă să fac o poză peisajului mirific, îmi zâmbește înțelegător și ea. Florile pasiunii încă-mi trag cu ochiul, musai să le mai pozez, sunt tare frumoase și speciale. Până la urmă îmi dau geaca jos, e prea cald. În sfârșit Max merge cuminte, pe lângă noi. Inspir. Expir. Întorc fața spre soare. Umbrele rămân în urma mea. Gata. M-am relaxat.

Cu drag și cu iubire,
Aura.
08/11/2020