Azi ne-am pornit la “Euroshop”, un magazin cu de toate, din Sint-Niklaas, ce-i la câțiva km de noi și-i deschis și duminica, să cumpărăm vopsea. 😳 Io nemulțumită, că nu vedeam (iar!) marea, cum ne propusesem cu câteva zile înainte și asta îmi doream, dar se terminase vopseaua, baia și camera lui Vlad erau vraiște, plus că era înnorat, doar 19 grade, ba mai bătea și vântul și se anunțase ploaie… Așa că, am plecat. Să luăm vopsea.
Planurile de-acasă nu se pupă cu alea de pe drum și necunoscute-s căile Domnului, mai ales când femeia-i nemulțumită și nici nu știe să se prefacă, să ascundă și să pretindă că nuuuu-i, că visu’ vieții ei într-o zi (ce-i drept cam urâtă) de duminică (și de solstițiu!) e să bată raionul de bricolaje și să cumpere trafalet și vopsea. 🥱

La intersecția de drumuri, unul spre magazin, altul spre mare, ia ghiciți pe care l-am urmat? 😍 (Bine, nu io, ci șoferul Adi, evident.)
De solstițiu și de lună nouă a fost musai să ajung unde-a trebuit, nu? 😉😍

Chiar dacă n-a fost soare și a fost vânt, chiar dacă n-am fost pregătiți nici măcar c-o păturică, chiar dacă n-a fost nimic din marea albastră ce-o știam eu

https://aurablupu.com/2018/08/19/efemer/

și-a fost azi total indecisă, capricioasă și schimbătoare (femeie, ce mai!), ba maro, ba gri, numai albastră nu, m-am bucurat nespus să o (re)văd anul ăsta, pentru prima oară. Măcar apa a fost destul de caldă, cât să mă pot plimba prin ea. Măcar i-am regăsit aerul sărat și mirosul inconfundabil.
Am rămas fără vopsea și camera vraiște, dar cu sufletul plin, răsfățat de foșnetul și mirosul mării, de valuri, de eternitatea și efemeritatea ei, la un loc, de tot ce-nseamnă marea pentru mine și pe care-o iubesc, așa capricioasă și schimbătoare, așa cenușie și învolburată, dar care-mi dă o mulțumire, o liniște și-o pace de nedescris.

Măcar pentru o timp. 😉

Capricioasa (dar mulțumita),

Aura.

21/06/2020