Of, Doamne, parcă a fost acum 100 de ani!😨

Dar văzând pozele, imediat mi-am amintit și starea de atunci, cât de fericită și bucuroasă eram, cât de mândră și de mulțumită că după doi ani de studiu, am trecut cu brio examenele și-am obținut diplomele de terapeut în masaj și reflexologie. Doi ani de învățat, de făcut naveta cu ce puteam, de așteptări prin stații înghețate, de lacrimi și strâns din dinți, de nopți nedormite și de descifrat termenii în olandeză pe care nu-i știam, cu dicționarele lângă mine, cu îndârjire și încăpățânare să pricep. Mușchi, ligamente, oase, articulații, chakre, meridiane energetice etc. erau un talmeș-balmeș în capul meu pe-atunci, erau lucruri despre care abia atunci aflam și învățam. Dar acum știu că a meritat fiecare clipă, fiecare zi. Am obținut atunci o diplomă (de fapt chiar patru 😜) dar cunoașterea din spatele lor, orizonturile care mi s-au deschis, sunt de neprețuit. Acum îmi dau seama că urmându-mi visul și împlinindu-l, nu doar că mi-am demonstrat că pot, ci a fost și momentul unei schimbări profunde. Momentul deșteptării, al înțelegerii că între emoții și boală e o legătură, că pe lângă corpul ăsta fizic mai avem unul energetic și că totul este interconectat. Că nu doar cu medicamente putem trata o boală, că tot ce ținem în noi e musai să defulăm la un moment dat.

Da, pot spune acum că în 2014, acum 6 ani, am pășit pe drumul regăsirii și-al dezvoltării personale. Știu, e un termen agasant, mult prea folosit în ultima vreme, dar e o realitate, e un proces pe care vrem, nu vrem, la un moment dat toți o să-l urmăm.

Chiar dacă schimbarea ni se pare grea, chiar dacă drumul ni se pare greu, merită să facem efortul ăsta, de-a ne dezvolta. Doar s-avem curaj și să pășim pe el. Pentru că perspectivele care ni se deschid sunt uluitoare.