Mi-a plăcut provocarea de ieri, de pe Facebook, cu afișatul pozelor vechi. Ce de amintiri m-au năpădit!
Uite, una cu „Pe vremea când fumam”:
Alta de când eram „Tineri și neliniștiți” (dar și extrem de fericiți!):
Sau poza de la 20 ani:
și alta din liceu:
Am vorbit cu oameni cu care n-am mai povestit demult, uite cum o simplă provocare ne leagă, ne unește, ne amintește că, la un moment dat, drumurile noastre s-au întâlnit, am stat de vorbă pe stradă, am fost împreună la o petrecere, am mers împreună la mare, cumva, cândva, poveștile noastre s-au intersectat. Cumva, cândva apoi ne-am despărțit și, chiar dacă poate n-am uitat unii de alții, poveștile noastre s-au separat și n-am mai ținut legătura, ne-am pierdut pe drum.
O verișoară de-a mea a postat o poză în care eu o țineam în brațe, cred că aveam pe-atunci vreo 16 ani, acum are ea copiii mari, de-ai mei ce să mai zic?
Sau noi, când în primul nostru drum la mare, ne-am oprit în Brăila și le-am văzut prima, dar și ultima oară, pe mătușile și verișoarele lui Adi. Și-au trecut de-atunci o grămadă de ani!
Doamne, ce de amintiri! Dar uite cum o provocare ne face să căutăm în cutiuțele cu amintiri. Da, ne amintim de vremurile în care eram tineri și neliniștiți, când habar nu aveam ce ne așteaptă sau ce o să facem, dar trăiam fiecare zi din plin. Îmi place să mă uit la poze, îmi place să îmi amintesc de vremurile când eram mai apropiați. Poate că după ce-o să treacă toată nebunia asta, o să continuam provocarea, o să păstrăm legătura, o să ne căutăm și-o să ne vedem și față-n față, mai des. Nu doar în vremurile încercate, când neavând ce face, din plictiseală, am inițiat o provocare, care ne-a unit. 😉
Cu drag și cu iubire,
23/03/2020
Aura B. Lupu 
Lasă un comentariu