Paraziții

Când am scris articolul ăsta: https://aurablupu.com/2019/07/25/40-de-grade-n-belgia/ știam că-i bai. Acum, cu incendiul din Australia, cu uraganele, alunecările de teren, inundațiile și toate catastrofele care mătură Pământul, de la un capăt la altul, știm cu toții. 😦 Pământul bietu’ nu (ne)mai poate răbda.

Vedem filme fantastice, cu extratereștrii care vor să invadeze Terra ca s-o secătuiască de resurse, când realitatea bate filmul. Cei care facem asta, suntem chiar noi. 😦
Luăm, consumăm, parazităm o planetă care începe să se scuture, să se curețe de paraziți. Adică de noi…
În egoismul și lăcomia noastră, vrem doar să avem haine scumpe, case mari, mașini luxoase, mâncare multă. Nu ne mulțumim cu ce avem, vrem permanent mai mult și mai mult, fără să ne întrebăm de unde? Până când? Nu ne pasă de reciclarea deșeurilor, de economisirea energiei, de animale și păduri, de natură și de mediul înconjurător. Îmbolnăvim tot ce atingem, emitem noxe, contaminăm ape; nepăsători și aroganți, distrugem fără milă și fără gram de respect mama care ne hrănește și ne susține-n viață de-atâta amar de vreme.
Iar acum începem să plătim…
Soluția? Nu știu. Poate întoarcerea la simplitate, la modestie, moderație?
Pentru că am uitat că se poate trăi și altfel.
Acum n-auzi decât văicăreli. Ce greu e-n ziua de zi! Vai ce greu e să crești copii! Of și uf că-i aglomerație pe autostradă și fac un ceas până la serviciu, etc. Azi e greu??? Făceam un ceas pe jos, prin ploaie, prin nămeți de-un metru, pe viscol și pe ger; creșteam copiii fără pampers, cu scutece de bumbac, fierte-n cazan, scoteam apa din fântână, nu doar dădeam drumul la robinet, WC-ul era în fundu’ curții, afară, nu-n casă, ca și-acum. Și câte și mai câte! Dar toate astea s-au uitat. Avem atât de multe și totuși ne plângem, totuși suntem veșnic nemulțumiți și vrem mai mult. Și mai mult… Dar fără să ne întrebăm oare de unde? Și până când?

Azi, cu tristețe,
Aura B. Lupu

05/01/2020