Vineri 13

Cică zi cu ghinion. Dar ținând cont de faptul că io chiar și locuiesc la numărul 13, n-am nicio treabă nici cu 13, nici cu vineri. 😜
Nu cred în superstiția asta (am io altele mai gogonate, nu mă întorc din drum, nu trec pe sub o scară, schelă, etc.).
Dar ziua de ieri cu siguranță n-a fost cu ghinion. Din contră. 
Am fost atât de ușurată (chiar și fără masaju’ după care tânjeam de dimineață) că am scăpat de povara care îmi curba coloana și-mi îngreuna umerii. 
Am căzut la pace. Armistițiu. Recunoașterea meritelor. Aprecierea eforturilor. Culegerea laurilor. Sentimentul a fost atât de puternic și de profund că m-am pus pe bocit. V-am mai scris io că asta-i reacția mea la o fericire mare, dau apă la șoareci. Nici ieri nu m-am abătut de la ea.
Cearta, râca, sfada, tensiunea, stresul generat de situații conflictuale mă obosește și mă…