Azi toată ziua a fost înnorat. Plajă ciuciu, scăldat ciuciu, răsărit-apus ciuciu…

Dar… a fost bine. A fost fain. A fost de fapt chiar mai bine decât dac-ar fi fost senin.

În tot răul e și-un bine, nu? Eram și-așa după prima zi de plajă prea sensibili la epidermă 😂și roșii de numa’ numa’, dacă azi mai stăteam în soare deveneam crocanți. 🤪

Am văzut în schimb niște locuri tare faine, cactuși, crabi albi, vulcani…

Lanzarote e o insulă frumoasă, nu regret că am venit aici, sunt locuri care merită, măcar o dată-n viață, să le vezi. Negru-i peste tot, predominant, roca vulcanică e „tema” insulei. Însă negrul ăsta e-ndulcit de albul caselor și de-albastrul oceanului (când e senin!).

În Parcul Național Timanfaya am fost ca picați pe lună, peisajul e… alt cuvânt, decât cel mai folosit pentru a-l descrie, nu găsesc: selenar. Arid. Fără viață. Lavă întărită, se văd straturile ei, urmare a erupțiilor vulcanice masive din 1730, când 30 de cratere au izbucnit și-au îngropat în lavă o treime din insulă. Tot aici e și singurul vulcan activ – Timanfaya.

Foarte interesant e să vezi un gheizer pufăind și cum se face un grătar pe… căldura ce vine din adânc.

Sunt multe de scris despre Lanzarote, pentru o insulă mică ai o grămadă de locuri de vizitat.

Ce n-aș mai face, dacă aș ști dinainte, e datu’ cu submarinul. 😳

Din punctul meu de vedere, nu-și merită banii, nici pe sfert!

Dar no, așa-i când te iei după reclame…

Grădina cu cactuși, Mirador, vulcanii și crabii albi, cu siguranță da, merită să-i vezi.

Mai ales într-o zi noroasă…

V-am țucat!

Cu drag și cu iubire,

Aura.

07/09/2019

Lanzarote.