Încă de când am venit în Belgia ne-am dorit să mergem în „Veneția de Nord” – adică Brugge, în flamandă, și Bruges, în franceză. Era al doilea oraș (după Brussel) despre care auzisem încă înainte de-a veni aici.

L-am vizitat de mai multe ori, pentru că pe aproape toți cei veniți la noi în vizită, i-am dus acolo, n-ai voie să ratezi orașul ăsta dacă vii în Belgia; iar dac-o faci, atunci trebuie neapărat să revii.😉

Este un oraș neerlandofon (asta-i denumirea pretențioasă, io i-aș zice simplu și popular oraș flamand) care este și capitala provinciei Flandra de Vest. Numele orașului provine din norvegiana veche: Bryggja, ce înseamnă pod, punte și nici că se putea un nume mai potrivit, pentru că orașul este înconjurat – și străbătut – de canale, așa că bineînțeles sunt și nenumărate poduri, care mai de care mai romantice și numai bune de pupat. 

Bine, io și Adi ne-am găsit un loc mai special, de fiecare dată când mergem în Brugge musai să-l găsim și să facem un  „remake”. 

 

Oraș al ciocolatei și-al dantelei, nu are cum să nu te îndulcească și să nu te impresioneze nu doar cu finețurile acestea, pe care le găsești peste tot, (nu uitați să căutați „home made„, ca să nu vă păcăliți!) ci mai ales cu aspectul și farmecul său medieval. Este considerat cel mai bine conservat oraș medieval din Belgia, iar arhitectura clădirilor sale îi întregește frumusețea. Marea parte a moștenirii medievale a fost păstrată în cele mai bune condiții, de aceea întreg centrul orașului a fost inclus în Patrimoniul Mondial UNESCO.

Muzee sunt destule, de care și câte vreți: al berii, al ciocolatei, al dantelei, al diamantelor, al cartofilor prăjiți (frietjes!), muzeul Groeninge, muzeul dedicat lui Picasso etc.

Dar eu zic că la o primă vizită n-ați vrea să vă petreceți prea mult timp doar înăuntru, mai ales dacă aveți noroc să fie vreme bună, e de preferat să străbateți orașul în lung și-n lat și să-i descoperiți locurile minunate.

Cu barca, cu trăsura, pe bicicletă sau pe jos o să găsiți o mulțime de străduțe minunate, unele cu clădiri ce chiar datează din 1800 (toamna).  

Alte locuri musai de văzut ar fi și:

Basilica Sfântului Sânge – Heilig-Bloedbasiliek – o biserică aflată chiar în centru, în care se află o fiolă în care se spune că ar fi chiar sângele lui Iisus.

Onze Lieve Vrouwkerk – încă o biserică în care se găsește sculptura lui Michelangelo, „Madona with child”.

Belfort van Brugge – asta nu mai e biserică, v-ați prins, nu? e Belfortu’ din Brugge.

Stadhuis, adică primăria (că de la atâta romantism poate vă vine vreo idee).

Grote Markt, pe care n-aveți cum s-o ratați pentru că-i tocmai piața mare din centru și de care vă scriam la început că-i declarată patrimoniu Unesco.

Morile de vânt din afara orașului, și cam atât îmi amintesc eu acum.

Noi am avut noroc și de fiecare dată am dat de câte ceva special: un concert de harpă, un festival (și nu știu cum de m-am potrivit atât de bine la îmbrăcăminte, de zici că făceam parte din grupul lor!), o nuntă, lebede, un suflat în drâmbă, un grup de chinezi care-au vrut să se pozeze cu Edi, și le-am dat voie dar numai după ce mi-au promis că nu-l halesc, nimicuri din astea, no! Dar mie tocmai nimicurile astea-mi plac cel mai mult, astea-s sarea și piperul peregrinărilor noastre.

A, da, să nu uit să vă mai zic că Wally de Backer, solistul Gotye (știți melodia, nu?  “Somebody That I Used to Know”) s-a născut aici.

Da, Brugge e un oraș turistic de top și deși-i foarte aglomerat, indiferent în ce sezon ați vrea să-l vizitați, (de asta am și scris în celălalt articol, https://aurablupu.com/2019/01/03/gent/

că-l prefer pe ultimul, eu și aglomerația nu ne împăcăm prea bine, clar că merită văzut.

Nu uitați de ciocolată, gofre, dantelă, bere și cartofi prăjiți, ca să fie tacâmul complet. 

V-am țucat!

Cu drag și cu iubire,

Aura.

20/03/2019.