Ce nu prea înțeleg eu este treaba asta cu relațiile-nerelații. Suntem împreună da’ nu suntem. Cică ne iubim, ne potrivim, dar nu stăm împreună și nu împărțim nimic altceva decât patul. Și ăla doar la sfârșit de săptămână sau din două-n două săptămâni, că dacă-i prea des devine relație serioasă iar dacă-i prea rar nu mai e nimic. Înțeleg că-n ziua de azi este din ce în ce mai greu să-ți găsești pe cineva. Că suntem noi mai ocupați, mai axați pe carieră și pe împlinirea profesională decât pe întemeierea unei familii sau poate că suntem doar mai pretențioși și mai selectivi, nu știu. Cert este că mulți sunt într-o „relație complicată”. Care nu-i oprește să-și arunce ochii și-n alte ogrăzi, care le dă o libertate de-a mai căuta și-n alte părți, de-a mai încerca și-n alte ape. Insă pentru toate astea termenul de „complicat” e complet nepotrivit, e de fapt fațada pentru neseriozitate și neimplicare. Când de fapt te tragi pe cur de la un angajament. Știu că-i mai comod să te prefaci implicat, dar să nu fii, să te ascunzi de responsabilitate sub denumirea de „relație complicată”, când de fapt denumirea corectă ar fi parteneriat de sex. Și cam atât. Adică te implici, dar doar cu ce îți convine. Când ambii parteneri sunt implicați doar în acest fel nu pot zice că-i ok, dar hai să zic că-i echitabil. Când însă unul dintre parteneri promite mai mult, mai zice și câte-un „Te iubesc”, ăsta-i deja dus cu preșul și păcălit la greu. Indus în eroare. Și nu-i corect.

S-a coborât mult ștacheta relațiilor. Tu mă minți că mă iubești, eu mă conving că te cred. Eu te mint că nu îmi pasă, tu te prefaci că mă crezi. Tu mă minți că o să vină ziua când o să fim într-o relație ne-complicată, eu mă prefac că sunt de acord și mă complac până atunci într-o relație derizorie, care de fapt nu duce nicăieri. Iar cel mai urât din toată povestea asta cu „relația complicată” este când unul umblă brambura și are scuza pregătită: „Dar care-i problema, dragă? Io ți-am spus de la început că nu sunt pregătit(ă) de o relație serioasă și-avem fiecare dreptul să facem ce vrea.” No, asta mi se pare cel mai josnic și mai murdar. Păi ia-ți atunci dreptul și bagă-ți-l în cur! Decât așa relație, mai bine singur(ă)!

Nu mai coborâți ștacheta, nu vă mai mulțumiți cu PREA puțin.

Nu mai mințiți pe alții, dar nici pe voi. Fiți sinceri, fără jocuri, fără tertipuri și fără păcăleli. Ce rost are? Care-i sensul? Nu îți dorești să fii cu cineva – cu-adevărat! –, implicat și angajat? Dă-i pace, nu-l mai zăpăci. Nu-l ține încurcat. Nu-l păcăli. Nu-ți bate joc. Ce satisfacție bolnavă poți să ai călcând un suflet în picioare? Când îi dai speranțe și-apoi i le spulberi în vânt? Și totul sub paravanul unei „relații complicate”, cică.

Mda, io nu pricep și pace.

Pentru mine-i mult prea complicat.

Cu drag și cu iubire (confuză),

Aura B. Lupu

Hamme,

09/02/2019.

 Fragment din „Trăirile Aurei”.

Cartea poate fi comandată de pe site-ul Libris:

https://www.libris.ro/trairile-aurei-vol-2-aura-b-lupu-LIB978-606-029-131-2–p13043428.html

Mulțumesc!