La steaua care-a răsărit

Amu de colindat v-am colindat 😁 de urat ce să vă mai urez că-i plin de urări care mai de care, peste tot.
E Crăciun. Pentru mine e… simplu. Și-a fost și magic. Când am ieșit azi-dimineață afară am văzut că steaua a răsărit. Era pe cer. Deși de câteva zile-i tot înnorat și plouă azi e senin. E frig. Miroase a… Crăciun.
Eram doar eu și Edi, pe străzi nici țipenie de om… Și totuși simțeam că nu suntem doar noi doi, singuri, că mai este cineva… Ceva… ❤️
Un sentiment de… siguranță. De liniște și pace… Că ceea ce trebuia să se întâmple, s-a-ntâmplat.

N-o să mă plâng că n-am băieții lângă mine, pentru că nu am de ce s-o fac. Îmi pare bine că-s împreună ei, acolo, în Viena, și se distrează amândoi.
N-o să mă vaiet că nu-s în România, pentru că nu contează unde-n lume ești, atâta timp cât ești iubit. Și liniștit. Și sufletește împăcat…
N-o să mă tângui de jale și de dor, nu pentru că nu mi-ar fi dor ci pentru că miile de km au fost scurtate-ntr-o clipită c-un singur telefon. Și de vocea mamei și-a tatii ce mi-au cântat colinde… Și mi-a mai trecut parcă din dor…

E… simplu. Și poate fi și magic, dacă vrem.
Când simți iubire multă-multă pentru întreaga lume, și pentru prieteni și (mai ales!) pentru dușmani, când indiferent de ceea ce ai (sau n-ai) tu simți că ai de toate și nu mai ai nevoie de nimic, când indiferent unde ești în lumea asta tu ești mulțumit, fericit și împăcat, când peste tot și toate doar dragostea primează, atunci apare și magia.

Și steaua care-a răsărit…

Crăciun fericit oameni buni, dragi și de-omenie!

Cu iubire,

Aura B. Lupu

25/12/2018