Întuneric

E prima dată când mă întorc pe noapte acasă. Și-mi dau seama (iar) că-s altfel. Ciudată. Anormală. Neîncadrată. Oaie neagră. Pentru că nu simt gram de frică. Nici măcar când trec prin pădurea ce-și întinde fantomatic crengile peste cărarea plină de frunze. Când ajung în întunecimea câmpului, opresc. Savurez liniștea și întunericul. Singurătatea. Nu-i nici … Continuă lectura Întuneric →

Mulțumesc!

Mulțumesc, Doamne, că m-ai ridicat din pat. Mulțumesc, Doamne, că mi-am strâns copiii în brațe. Mulțumesc, Doamne, că mi-ai potolit sufletul zbuciumat. Mulțumesc, Doamne, că mi-ai domolit învolburarea inimii. Mulțumesc, Doamne, că m-ai lăsat să-ți văd minunile. Mulțumesc, Doamne, că m-ai învrednicit să-ți simt mila. Mulțumesc, Doamne, că m-ai smerit. Și-ți mulțumesc, Doamne, că m-ai … Continuă lectura Mulțumesc! →

Moarte și renaștere

Mă opresc, pe drumul către casă, în câmp, auzind telefonul că-mi bipăie. Vacile mugesc, așteptând omul care le-ngrijește. Vântul aspru suflă cu putere, dar măcar ploaia s-a oprit. Înainte să deschid notificarea, îmi fac cruce cu limba pe cerul gurii. Inima-mi bate nebunește. Citesc mesajul și izbucnesc în lacrimi. Sunt bucuroasă. Fericită nu pot zice … Continuă lectura Moarte și renaștere →